sâmbătă, 27 ianuarie 2018

VIS ÎN DOI

Ce frică-n mine Doamne am
o frunză s-a desprins din ram
și chiar copacul vai de frică
se scutură și el la o adică

Și floarea crește tot de teamă
un câine latră că vrea zeamă 
pisica toarce și ea angoasată
că Eva nu mai vrea o coastă

Natura își răcește iarna gura
că fulgii nu-și cunosc măsura
și naiba să mă ia eu nu cunosc
de ce înghit toți fulgii pe de rost

Și nu găsesc o fată nici de râs
cu moartea să o păcălesc în vis

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE