ZĂPADA CA FICȚIUNE

Mă mut dintr-un an în altul

mă mut dintr-o vârstă în alta

sar calul dar uit să fac saltul

trezindu-mă la gât cu balta

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

RESTRICȚIE AUTUMNALĂ

 Cum să supraviețuiesc Doamne

viață mi-ai fost doar Tu

și iată-mă-s acoperit de toamne

și doar fericirea-mi zice nu

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FLAUTUL BUCLUCAȘ

 Un copil trezește zorii

alt copil adoarme luna

ziua iese prin toți porii

veacul acordează mâna

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

TOAMNA DINTRE CUVINTE

 Cine are gura aurită

glăsuiește ca un clopoțel

taină a tainelor dinamită

și tăcerea ultim țel

COSTEL ZĂGAN

EPIGRAMĂ

 Domnilor a fost odată

un om dintr-o bucată

 dar a rămas acum

un om pe drum

Costel Zăgan

CLAUSTRAT

Tot ce-ating este durere

tot ce-atingi este poezie

neputința este vrere

restu-i tot fir-ar să fie

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ERA TICĂLOȘILOR VOPSIȚI ÎN ALB

 Împingi prăpastia spre cer

mișcă-ți fundul hahaleră

doar un munte îți mai cer

ia-ți în schimb această eră

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

AXIOMA LUI CRONOS

Doar la mine pe arcă

poezia dă ora exactă

știi cât este zău acum

ora zero fără un fum

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SCHIMBAREA LA FAȚĂ

Oare nu mai am timp

nimicu-i sănătos-tun

eu pe ce să mă schimb

să fiu mai o dată bun

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ORĂ EXACTĂ MOARĂ DE VÂNT

Cu poemul meu de-o seamă

scutur cerul ca pe-o scamă

poate-mi cade steaua-n cap

de-ntuneric iar să scap

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Adăugați o legendă

VÂNĂTORUL DE STELE

Ca o pasăre în cuşcă

o fi inima cuvântul

vânătorul ce împuşcă

prada îngenunchindu-l

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

O AXIOMĂ DE IARNĂ

În extaz cade nonsoarea

iubito când te dezbraci

cu iubirea fac prinsoarea

o să-ţi bag iarna în draci

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

SIMFONIA IERNII

Zăpada parcă-i un pian

sar notele ca nişte fulgi

şi-o simfonie an de an

cu ţurţurii iată o smulgi

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

AXIOMA COSTEL ZĂGAN

Zău c-aş lua-o razna

Doamne înapoi

suportând iar cazna

de-a mă naşte-apoi

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

MOARA DE STELE

Copilăria s-a mutat în poezie

de ea nu-mi mai aduc-aminte

zăpada lumânarea mea târzie

se-aprinde Doamne în cuvinte

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI 

DON QUIJOTE

SĂRUT MÂNA ROMÂNIA

Sunt o verigă tricoloră

în lanţul lumii infinit

şi doar o mână mă adoră

de care sunt înlănţuit

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SĂ NE DEZBRĂCĂM DE TOAMNĂ

Un pumn de fulgi poete

şi dai iarna doar la fete

căci femeia cum se ştie

ninge doar de bucurie

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

AXIOMA ROMÂNIEI

Avarie avarie

Părinte Macarie

mă doare tricolorul

Dumnezeu şi poporul

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ADEVĂR DE SUS ÎN JOS

Luna ca o gheară

se înfinge în cămară

şi mă ia frate de gât

poezia m-a pârât

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

BILET DE LIBERĂ TRECERE

Supersonic car cu boi

plin de dragoste şi ploi

trece şi prin gara ta

zâmbeşte să pot intra

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE