EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

 

EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

Cu cât mă uit mai adânc în cer

cu atât se uită cerul mai adânc în mine

eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche

însă Nietzsche nu-și amintește deloc

rănile mă fac mai puternic

continuați

așa grăit-a Zarathustra

așa tăcut-am eu

derutat de silogismele urii politice

eul liric face întoarceri dezordonate

la stânga și la dreapta

deși i-aș condamna pe toți la dreapta-mprejur

intertext

dacă nu mă sinucid astăzi

mâine se va naște sigur primul supraom

vai de mama mea

COSTEL ZĂGAN, revista OGLINDA LITERARĂ, IUNIE 2015

 EREZIA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT

Avem nevoie de Rex de Bubico de Marko de Ham-Ham șamd și etc
Celui mai bun și inteligent prieten al omului reverență
Cineva trebuie să-l păzească și pe om
Dezinteresat
Să-l păzească de dușmani și mai ales
Să-l păzească de prieteni
Sunt prea mulți șobolani pe acestă corabie a nebunilor
Ne pândește iar ciuma politică
Lume-lume
Trezește-te
Cât mai ai organe sănătoase și apolitice
Că nu se știe niciodată
De unde se împute situația
Or se știe foarte bine
Lume-lume-lume indiferența ucide
(Indiferent de vârstă sex sau orientare socială)
Și Arca lui Noe a fost interzisă prin Ordonanță ONU
Iar Singurul în Care mai puteam avea încredere
Plutește sus tot mai sus deasupra acestui potop contemporan
Hei opriți Apocalipsa că vreau să urc și eu
ham-ham
miau-miau

HAU-HAU

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

E-Learning în arte poetice XXI

 E-Learning în arte poetice XXI

TIC în Patul lui Procust

TAC în Subterana lui Dostoievski

Mass şi Multimedia tăcerii

Te cunosc deci exişti

Mă cunoşti deci exist

(şi tu

drăguţule cititoriule

frate ale meu

de dincolo de cuvinte

şi cifre)

alo

0 1

alo

1 0

KBS

nu

fugi

nu-i vorba

de KGB

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Citat de Costel Zăgan despre clipă.

TĂCERI VULNERABILE

Eu fac un pas Dumnezeu un pas

Eu îl caut El se lasă căutat

Eu în genunchez El se înalță

Eu mă rog El se ascultă

Eu nu sunt El este cel ce este

Eu nu am nimic El are totul

Eu mă îndepărtez El se apropie

Dumnezeu visează în Limba Română

Eu visez în Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA MIORIȚEI

Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie

Somnambulă melancolia mă trezește când are chef

Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă

Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui

Dumnezeu A fost condamnat la poezie veșnică

Și fiecare se descurcă pe cont propriu Nimic nou sub

soare Noli me tangere urlă poemul În timpul ăsta

Ce face Europa

Europa domnilor face pipi pe România

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA GROPARULUI HOMO SAPIENS

Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face

istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a

călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni

ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată

cum a intrat stafia în Europa și dracul în om

Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U

șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas

cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească

Arca lui Noe Violența verbală ca autoportret

moral și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul

ca un trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a

degetului mare Și sufletul mereu în alertă Și ochii

gura puștii de unde gloanțele

admiră lumea foc cu foc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA LUI NU

Toată ziua lumea -i cu ochii şi urechile

pe mine Să nu care cumva să sar gar

dul condiţiei umane Să nu care cumva

să tac mai tare decât ceilalţi Să nu care

cumva una Să nu care cumva cealaltă

Însă eu îmi văd liniştit de treabă

În ferma mea de cuvinte şi fantome

Şi nu mă pot abţine

Şi noaptea-s fericit că-s român

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

 EREZIA VEŞNICULUI ÎNDRĂGOSTIT

Costel Zăgan,

Avea înălţimea unei flăcări Şi

ochii ca nişte cărbuni aprinşi

De-mi sfârâiau călcâiele De

câte ori o visam Că nici ziua

nu mă puteam abţine De-am

ajuns să mă arate lumea cu de

getul înroşit Mamă nenea este

îndrăgostit Toată ziua îi ies fu

muri din cap

EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT

Avem nevoie de Rex de Bubico de Marko de Ham-Ham șamd și etc

Celui mai bun și inteligent prieten al omului reverență

Cineva trebuie să-l păzească și pe om

Dezinteresat

Să-l păzească de dușmani și mai ales

Să-l păzească de prieteni

Sunt prea mulți șobolani pe acestă corabie a nebunilor

Ne pândește iar ciuma politică

Lume-lume

Trezește-te

Cât mai ai organe sănătoase și apolitice

Că nu se știe niciodată

De unde se împute situația

Or se știe foarte bine

Lume-lume-lume indiferența ucide

(Indiferent de vârstă sex sau orientare socială)

Și Arca lui Noe a fost interzisă prin Ordonanță ONU

Iar Singurul în Care mai puteam avea încredere

Plutește sus tot mai sus deasupra acestui potop contemporan

Hei opriți Apocalipsa că vreau să urc și eu

ham-ham

miau-miau

HAU-HAU

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA LUI MOȘ TEACĂ

COSTEL ZĂGAN

Muzica militară îți iese din piele ca sudoarea

după un marș forțat Simți universul în do major

pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul

condiției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat

al rațiunii Ca să realizezi nimicnicia ta

Cotidiană Și iată omul prăpastia care l-a înghițit

pe Dumnezeu Crezi în celălalt ca în tine

însuți Cain remixat Admiri cum Statul regulează

Patria iar poporul moare de euri politici

Atențiune Comanda la mine

Pentru Cina cea de Taină

Culcat

Sursa foto: dogmaticaempirica.files.wordpress.com

PARADISUL PIERDUT VĂZUT DIN FAŢĂ

cum 1 an

Costel Zăgan

14 iulie 2019 la 12:06 · 

PARADISUL PIERDUT VĂZUT DIN FAȚĂ

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare
le ochii și urechile Pieptul bombat de întunericul noc
turn este la locul său Pijamaua nopții-i împăturită cu grijă
Își îmbracă salopeta zilei încheind-o la toți nasturii în afară
de ultimul Pe-acolo se va vedea ca o sudoare curgând lumina
Face totul în tăcere Să nu-i deranjeze Evei visele frumos colorate
Gustarea de la orele 9 o ascunde după primul nor
Canicula scoate soarele din bârlog Mașina terminus paradis este
din nou plină cu oamenii muncii Fiecare râde pe rând de glumele
aproapelui
Opriți mașina timpului că vreau să muncesc
Zău
Pe cuvântul meu de șmecher
liber profesionist
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II