tu la vorbitor
un vulcan de zăpadă
limba română
haiku de Costel Zăgan din Fulger în trei versuri (18 decembrie 2021)
Zveltă ca un spic de grâu
și mai tandră decât roua
înghit soarele candriu
și mă dau iar tuturora
Și mai tandră decât roua
Doamne cine poate fi
cad pe capul multora
nopțile din zori de zi
Doamne cine poate fi
înghit soarele candriu
pe ritmul lui do re mi
zveltă ca un spic de grâu
Și mai tandră decât roua
poezia mea de-a doua
Costel Zăgan, CEZEISME II
Şi dacă ţi-ai uitat numele semnează
De-aud viorile plângând
un clarinet te mai visează
iubita mea în primul rând
să iasă luna stau de pază
Un clarinet te mai visează
concertul ăsta stă să plouă
doar picură rază cu rază
scot din pian pâine și ouă
Concertul ăsta stă să plouă
iubita mea în primul rând
stilou-mi este plin cu rouă
de-aud viorile plângând
.jpg)
în do major rază cu rază
Costel Zăgan, CEZEISME II
versuri de aur
poetul deocamdată
aripă de plumb
haiku de Costel Zăgan din Cratima cerului, cratima tăcerii (3 august 2022)
De la fereastră-l văd pe Dumnezeu
de la fereastră văd și iadul
dar te iubesc și când mi-e greu
poate-oi găsi odată vadul
De la fereastră văd și iadul
de la fereastră mă-mpresoară
la temelii și cia și mosadul
au îngropat câteo fecioară
De la fereastră mă-mpresoară
dar te iubesc și când mi-e greu
m-aș arunca în cer fără de scară
de la fereastră-l văd pe Dumnezeu
De la fereastră văd și iadul
Apocalipsei preparându-i fardul
Costel Zăgan, CEZEISME II
De mântuială: se regăsește în toate straturile societății, de la administrație până la lingvistică.
.jpg)
Cât de repede ne naştem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marţi
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbaţi
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi....................................
Cât de repede îngerul ajunge şchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O şi cât de repede
arde
Doamne
acest
ORIGINAL
Poetul se opri la porţile cetăţii şi însingurat
ca de obicei începu să scuipe cu versuri pe
zidurile exterioare Nesfârşite mi-au fost nop
ţile singurătăţii Dragoste pâinea mea cea de
toate zilele De multe ori flămânzitu-mi-au şi
trupul şi sufletul Depărtarea însă mă cheamă
iar şi nu pot pleca cu mâinile goale Pe degete
îmi strălucesc luceferi şi cele mai fragede ste
le Şi vai de zăpezile ce mi-au cucerit toate sim
ţurile Cuvintele mi-s pline de viscol şi vânturi
turbate Dinţii şi măselele se clatină de nerăbda
re şi dor Ochii mi-s întunecaţi de dorinţă Şi
numai dragostea îmi poartă mâinile spre tine
Pâine a poeziei mele de inimă albastră
Buzele ard
ca
nişte
flăcări Inima-i
ce
nu
şă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
TRADUCTION
Paroles Costel Zăgan - Poésie
Le poète arrêté aux portes et solitaire
comme d' habitude a commencé à cracher des paroles sur les
murs extérieurs sans fin j'étais nuits
solitude sed aime mon pain, le
flămânzitu souvent tous les jours , j'ai à la fois l'
éloignement du corps et de l' âme , mais mon nom
et aussi ne peut pas aller doigt vide
mes étoiles brillantes sur les plus tendres ste
les vallées et de neige que j'ai conquis tous se sentent
mots Turia j'étais plein de tempêtes de neige et des vents
dents qui fait rage et échelonner la dent Molar anxieuse
re et Mes yeux étaient désir sombre et le désir
que l' amour accepte mes mains pour vous du
pain de ma poésie coeur bleu
lèvres brûlent
comme
des
flammes de cœur et
ce qui
ne
ÉNONCÉ
Costel Zăgan, L' hérésie momentanée II
Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan
