sâmbătă, 6 august 2022

PRIN CER, CU PLUTA(1)


Altu s-a trezit cu înjurătura pe buze : ce vis i-o fi stricat ziua chiar din prima clipă ?
- Mergi la stână cu mine şi mama ? Ca să ne ajuţi să aducem caşurile înapoi ! Altu se dumiri , vecina lui, cu un an mai mare, Alta, l-a trezit pe nepusă masă, la ora când ziua se mai îngâna cu noaptea.
Altu o despică cu privirea în `jde mii de bucăţele şi după ce-o refăcu în aceeaşi clipă, îi plăcu ce zări printre.
- Hai, ce faci, mergi sau nu ?
- Merg, dacă tot m-ai trezit !
- Dacă nu vrei...
- Hai, las-o baltă, că vine ploaia !
- Îmbracă-te, că-ţi iese cocoşul prin gard !
- Şi, care-i treaba ta ? - îşi continuă Altu iritarea matinală. Peste cinci minute sunt la tine.
- Bine.
Intră, trântind uşa, în casă. Imediat însă, gândindu-se la somnul părinţilor, păşi cu atenţie prin odaie.Îşi luă treiningul, aruncă un pumn de apă pe obraz şi o zbughi afară.
Părul, cârlonţat şi negru, încă nu se trezise din somn, şi se răsfira leneş sub degetele grăbite ale băiatului.
- Eu ce duc ? - se interesă de mama Altei. Ori merg cu mâinile în buzunare ca belferu` lu` Peşte ?!
- Ai să duci bidonul, nu, nu acela ! Ia-l pe celălalt mai mare !
Şi tustrei, femeia, fata şi băiatul, ieşiră din sat, în întâmpinarea soarelui, care, de după dealul din faţa lor împingea ziua către cer.
Împiedicându-se , voit sau nu, Altu se opri şi scoţându-şi sandaua din piciorul drept, o scutură, aruncând cât colo pietricelele ce-l deranjau . Se încălţă la loc, grăbindu-se să le prindă urma.
În rochii uşoare, foarte subţiri, de vară, trupurile celor două se conturau ca nişte iluzii deşarte.
Exact aşa cum mi-o spus tata : Măi băiete, ai grijă ! Femeile-s ca nişte ducă-se pe pustii ! Le-ai mânca, da` nu-ţi potolesc foamea, le-ai bea, da` n-ai în ce le pune!
Costel Zăgan, ALTER EGO (3)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...