EREZIA LUI MOȘ TEACĂ

Muzica militară îţi iese din pielea ca sudoarea

după un marş forţat Simţi universul în do major

pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul măre

ţiei umane Cărturarii îţi arată cerul înstelat al ra

ţiunii Ca să realizezi nimicnicia ta cotidiană Şi

iată omul prăpastia care l-a înghiţit pe Dumnezeu

Crezi în celălalt ca în tine însuţi

Cain remixat

Admiri cum Statul regulează Patria

iar poporul moare de euri politici

Atenţiune

Comanda la mine

Pentru Cina cea de Taină

culcat

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II (2020)

EREZIA GROPARULUI HOMO SAPIENS

 Erezia groparului Homo sapiens

Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face

istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a

călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni

ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată

cum a intrat stafia în Europa și dracul în om

Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U

șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas

cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească

Arca lui Noe

Violența verbală ca autoportret moral

și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul ca un

trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a

degetului mare Și sufletul mereu în alertă

Și ochii gura puștii de unde gloanțele

admiră lumea

foc cu foc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

Când unde și cum au fugit cei șapte ani de acasă

Hai noapte bună bunici și părinți somn ușor dragi

lor La revedere bun simț Închid televizorul și des

chid fereastra Să iasă firmamentul din călimara po

etului cu acces la ultimul orizont virtual Călcâiul lui

Ahile lasă urme profunde în zăpada proaspătă Dacă

nu mai ninge cinci secunde poate-l zăresc pe

Dumnezeu Când îmi potrivește steaua în locul acu

lui de la cravată Plapuma de nisip visează și la această

oră Probabil și capitalismul cu față umană este tot o

utopie Revoluția ca de obicei hibernează în cazemata

condiției umane Nu vă grăbiți Încă n-am deschis televizorul

Și iar s-a luat curentuL

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA VERSULUI DE AUR

În căutarea versului de aur

am secat tone de cerneală

şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase

femei din lume

M-am îndrăgostit

de cele mai gingaşe

fecioare

În căutarea versului de aur

am făcut

salt mortal

după

salt mortal

Între

arta poetică

şi

arca poetică

În căutarea versului de aur

am zburat

cu

aripile de plumb

ale

tristeţii

În căutarea versului de aur

nu m-am plâns niciodată

nici de greutatea

nici

de

uşurinţa

vieţii

de

poet

În căutarea versului de aur

am semnalizat toată

Calea Lactee

cu

punctele de suspensie

ale

poeziei

mele

de

dragoste

În căutarea versului de aur

am învăţat pe de rost

toată

tăcerea

lumii

În căutarea versului de aur

m-am mutat

cu

căţel şi purcel

în bibliotecă

Crezând

ca şi Borges

că

Paradisu-i

undeva

pe-aproape

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA FERICIRII

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora

zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr

șit vocea copilăriei Prezentul există cu

toate ferestrele deschise Lumina urcă din

spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare

o carte deocamdată închisă O carte pe care

o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein

Lumea și viața sunt una

Eu sunt lumea

Închid cartea

Despre ceea ce nu se poate vorbi

trebuie să se tacă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

vezi mai multe poezii de: Costel Zgan

PARIS PUR ȘI SIMPLU

Actorii întunericului își fac de cap în orașul

luminilor În capitala mondială a modei și a

creației BIENVENUE Ce plăcere să dai nas

în nas cu Fantoma lui Cioran cu Umbra lui

Eugen Ionescu Ori să-ți surâdă din vitrină

Mircea Eliade Creația arta de-a trăi

 efemer

și 

etern 

Ars moriendi

ars amatoria
Arta de-a citi
printre rânduri
în
stele

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DOAMNE CE TARE MI-E DOR DE LIMBA ROMÂNĂ

Dar n-am să mă vindec niciodată

de istorie biologie matematică chi

mie fizică geografie și alte științe 

ale naturii mele de elev cu efect în

târziat Implorând măcar un Luceafăr

pe noapte și-o Doină pe zi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CONVIEȚUIRE LITERARĂ

Aproapele meu se spală pe mâini

cu necazurile mele eretice O face

ostentativ aș putea zice chiar artis

tic Fiecare necaz e smotocit până

ajunge la zero Când ating și eu ex

tazul de la distanță Și preț de-o re

vistă literară interbelică toată lumea

se declară satisfăcută

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

UITE-L PE CIORAN

O fantomă trece prin dreptul

Lui Dumnezeu Și brusc amin

tirile îmi invadează prezentul

De pildă Emil Cioran

Prietenul poeziei mele universale

Piața Furstenberg trei lampadare

fugăresc umbrele d-ici-colo

Iată-i și pe Ionescu și Eliade

Post-moderniști

avant lettres    

Alte etichete

alte timpuri

alte catacombe

de

l

i

t

e

r

e

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA PROGRESULUI

Agricultura a ajuns în fine la sapă de lemn iar industria la fier vechi

Ba avem ba nu avem ţară de vânzare
Aşa că mai bine ne vindem zilnic unul pe altul sau pe alta

Troc universal Dăm totul pe nimic
Cumpărăm nimicul pentru toţi şi toate

Circulăm în toate direcţiile
Fără niciun fel de restricţie
De viteză vreme sex ori morală
Câştigă cine pierde mai mult(e)
În rai n-au ce căuta oamenii fericiţi
Deschideţi ferestrele
Şi băgaţi viteză

 

Costel Zăgan 

Erezii de-o clipă II

REVOLUȚIA CIBERNETICĂ PRIMELE NOTE

Galaxia Gutenberg

dispare-n norii groși de litere și muzică

folk

Munții imenși de cuvinte incolore

împing

orizontul dincolo de albastru

Cascada tăcerii rock

se sparge-n poeme

cristaline

Soarele

armăsar celest

paște povestiri SF

de ultimă oră

Everestul

scoate

gheață pe nări

Natură

moartă

cu

îngeri

Noaptea

cade

pe

tastatura

calculatorului

supraîncălzit

Cherry Lady

modern talking

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

Comenta

EREZIA ZBORULUI DE CURSĂ CÂT MAI LUNGĂ

Acasă nu-i doar un cuvânt care
înverzeşte-n fiecare primăvară
Acasă-i chiar primăvara condiţiei
umane Locul de unde toţi ne înăl
ţăm Sperând că vom atinge cândva
cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba
prin care ne jucăm Nici şcoala ce
ne dă fiecăruia aripile potrivite Nici
lacrimile mamei Nici îmbrăţişările
tatei Nici prima dragoste Toate ne
pregătesc pentru mare lansare
Mă rog Aripile ne cam strâng Ce
s-o mai lungim La revedere
Am zburat

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CERU-I MAI DEPARTE C-O STEA

Ieri

am condus-o pe ultimul drum

pe

Tanti Olga

vecina copilăriei mele

Nea Costică soțul

nu mai suporta

singurătatea dintre stele

Vara

când ieșeam

să ud

în grădină

Ea

sfătuia demult

cu roșiile

și

ardeii buclucași

Acum

o vreme

iar

va fi secetă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

PARADISUL PIERDUT VĂZUT DIN FAȚĂ

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare
le ochii și urechile Pieptul bombat de întunericul noc
turn este la locul său Pijamaua nopții-i împăturită cu grijă
Își îmbracă salopeta zilei încheind-o la toți nasturii în afară
de ultimul Pe-acolo se va vedea ca o sudoare curgând lumina
Face totul în tăcere Să nu-i deranjeze Evei visele frumos colorate
Gustarea de la orele 9 o ascunde după primul nor
Canicula scoate soarele din bârlog Mașina terminus paradis este
din nou plină cu oamenii muncii Fiecare râde pe rând de glumele
aproapelui
Opriți mașina timpului că vreau să muncesc
Zău
Pe cuvântul meu de șmecher
liber profesionist
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

v

EREZIA ȚĂRANULUI DE ALTĂDATĂ

La țară viața dublă-i la ordinea zilei

Una spune partidul Și alta mănâncă

țăranul Degeaba-i porționează secu

ndele în cincinale Când îl apucă foa

mea Țăranul cântă de mama focului

Și niciun congres nu-l mai poate opri

Pot să iasă toate taburile din porumb

Doina de jale se aude până la Dumne

zeu

Costel Zăgan, EREZII DE-OCLIPĂ II

EREZIA DEGRADĂRII CONDIȚIEI UMANE

Și totuși cine desfigurează condiția umană

Să fi început Adam Să fi început Eva

Dumnezeu știe cine a făcut-o Destul că trea

ba asta cu violența s-a propagat în toată istoria

până-n prezent Scenele apocaliptice din cele două

conflagrații mondiale sunt niște bieți copii pe lângă

ceea ce se întâmplă în chiar această clipă Crime Vio

luri Certuri 

Minciună Invidie Calomnie Ură

Violență de la naștere și până la moarte

Da chiar și -n cimitir omul își face simțită prezența

devastatoare

Nici amintirea supliciului divin nu-l calmează

Și nemurirea-l stresează pe om

cu vârf și îndesat

Din păcate

nu putem ocoli adevărul

Pentru că adevărul suntem noi

Doamne

așa desfigurați cum suntem

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA DE-A FI OM MARE

Motto Corinteni 13 cu 13

Prin urmare

Domnișoarelor și Domnilor

Elevi

în primul rând

vă mulțumim că existați

Pentru că

Dumneavoastră sunteți pricina

vorba poetului

pentru care existăm și noi

și chiar dacă cei care v-au conceput

de multe ori uită că mai existați

Ei bine noi vă vom ajuta să le amintiți

Sunteți capodoperele părinților 

și

din fericire

și ale noastre

Ale celor care vă educăm

zi de zi

oră de oră

clipă de clipă

Am muncit

am gândit

am visat

ne-am rugat
dureros

până să ajungeți aici

Sunteți centrul universului

Însuși Dumnezeu a spus

Lăsați copiii să vină la mine

Unde anume

În Împărăția Cerurilor

Care-i și ea asemenea vouă

Ceva însă vă bruiază sufletul

Graba 

Graba de-a fi oameni mari

Să zâmbim mâine va fi prea târziu

Un simplu surâs 

îl poate substitui și pe Dumnezeu

Însă

Dacă dragoste nu e

nimic nu e

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA DE-A NU LĂSA LACRIMILE SĂ CURGĂ ÎNAPOI

Nici Dumnezeu nu se supără Dacă-l

îngână copilăria Totuşi seviciul mi-a

transformat viaţa de familie în coşmar

cotidian Nici nu deschid bine gura şi

încep să scârţie toate pârghiiele siste

mului  Niciun holşurub nu rămţne la

locu-i predestinat Nicio piuliţă nu trece

neunsă de-o vorbă de duh Toate sunt 

puricate ca la mama acasă Orice raft

e şters de praful rutinei Toate cheile

sunt răsucite pe partea nevăzută

Ştergătorul matern

funcţionează

non-stop

cardiac

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CURAJUL ŞI EREZIA DE-A FI OM NORMAL

România are nevoie de toţi românii

Însă norii înghit
 stelele
de pe
bolta ţării

una câte una

Pământul răsuflă

satisfăcut

Poate dormi fără nicio problemă
Pentru
că
nu-i aşa
Esenţialul
nu-i să rezolvi
ci
să nu ai probleme
Cu
statul
cu soţia
cu
Dumnezeu
Într-un cuvânt
cu
Dragostea
România mea de fiecare zi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ROMÂNIA POLEMICĂ

M-am sculat cu noaptea-n cap Am gura

plină de stele Luceafărul mi-a fript limba

de 99 de ori Şi m-am pricopsit cu piul me

lancoliei în perioada ianuarie-decembrie

În rest Eminescu şi Scrisorile lui duc greul

politicii româneşti Sunt român şi mă tratez

cu ţuică şi salam de Sibiu Prin urmare dragă

Românie Revoluţionară vreau să-ţi sărut talpa

piciorului Să văd şchiopătezi şi veşnicia asta

Sau minte şi Nichita

Ce ţi-o mai fi şi cu poeţii ăştia

Bieţi piloţi de încercare

a

condiţiei umane 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II