duminică, 10 martie 2019

CURAJUL ŞI EREZIA DE-A FI OM NORMAL

România are nevoie de toţi românii
Însă norii înghit
 stelele
de pe
bolta ţării
una câte una
Pământul răsuflă
satisfăcut
Poate dormi fără nicio problemă
Pentru

nu-i aşa
Esenţialul
nu-i să rezolvi
ci
să nu ai probleme
Cu
statul
cu soţia
cu
Dumnezeu
Într-un cuvânt
cu
Dragostea
România mea de fiecare zi




Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE