PRIMA A DOUA

 

 Zveltă ca un spic de grâu

și mai tandră decât roua

înghit soarele candriu

și mă dau iar tuturora

Și mai tandră decât roua

Doamne cine poate fi

cad pe capul multora

nopțile din zori de zi

Doamne cine poate fi

înghit soarele candriu

pe ritmul lui do re mi

zveltă ca un spic de grâu

Și mai tandră decât roua

poezia mea de-a doua

Costel Zăgan, CEZEISME II

VIZIUNI DIN PIX

 De la fereastră-l văd pe Dumnezeu

de la fereastră văd și iadul

dar te iubesc și când mi-e greu

poate-oi găsi odată vadul

De la fereastră văd și iadul

de la fereastră mă-mpresoară

la temelii și cia și mosadul

au îngropat câteo fecioară  

De la fereastră mă-mpresoară

dar te iubesc și când mi-e greu

m-aș arunca în cer fără de scară

de la fereastră-l văd pe Dumnezeu

De la fereastră văd și iadul

Apocalipsei preparându-i fardul

Costel Zăgan, CEZEISME II 

TEIUL GONFLABIL

O să vă trezesc cu versul

pe pământ eu nu încap

și mă joc de-a Eminescu

cu tăcerile din cap

Pe pământ eu nu încap

și-s rănit de poezie

de toate se-alege praf

tăceri mai rămân o mie

Sunt rănit de poezie

și mă joc de-a Eminescu

cât oi fi fir-ar să fie

o să vă trezesc cu versul

Pe pământ eu nu încap

numai cu teiul sub cap

Costel Zăgan, CEZEISME II

DE LA ALFA LA OMEGA

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul

ce taină revărsată-n mare

doar răsăritul şi-asfinţitul

cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput

ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEMELE APOCALIPSEI

-I-

Trezește-te Mamă

trezește-te Țară

copiii te cheamă

ieși Mamă afară

Trezește-te Țară

trezește-te Neam

ce vremi de ocară

prieteni nu am

Trezește-te Neam

copiii te cheamă

un dor vai mai am

trezește-te Mamă

Trezește-te Țară

șobolanii se cară

Costel Zăgan, CEZEISME II

DUMNEZEU LA RELANTI

Disprețul tău dragoste mă omoară

și steaua ta mă bagă în mormânt

dar pe cine Doamnă faci de-ocară

când stau și eu cu îngerii la rând

Și steaua ta mă bagă în mormânt

numai frumusețea trece ca un vis

și noi ne trecem dragoste arzând

rămâne doar cenușa mea în scris

Numai frumusețea trece ca un vis

dar pe cine Doamnă faci de-ocară

că eu n-am apucat să spun în scris

disprețul tău dragoste mă omoară

Și steaua ta mă bagă în mormânt

și eu n-am apucat să scriu un rând

Costel Zăgan, CEZEISME II

INCONFORT DON QUIJOTE

Nu m-atinge că iau foc

nu-mi zâmbi că te distrug

lângă soare vreau un loc

cam pe-acolo-s rece rug

Nu-mi zâmbi că te distrug

toate-mi plac la nebunie

munți din apă iată smulg

să-i transform în apă vie

Toate-mi plac la nebunie

lângă soare vreau un loc

noaptea mea fir-ar să fie

Doamne poate dă în foc

Dacă tragi cu mine-n jug 

nu-mi zâmbi că te distrug

Costel Zăgan, CEZEISME II

ȘI EU AM RATAT COMUNISMUL

Lui Dan Lungu

Nu-s o babă comunistă

nici moșneag capitalist

am și eu totuși o listă

unde scriu dacă sunt trist

Nu-s moșneag capitalist

însă capitalul meu e țara

și uneori sunt chiar artist

și propag în versuri vara

Însă capitalul meu e țara

de am și eu totuși o listă

unde inima

duce povara

nu-s o babă comunistă

Nici moșneag capitalist

vă iubesc și-atunci exist

Costel Zăgan, Cezeisme II

CENUȘĂREASA MEA

Bolnav ca și Nichita

Doamnă de Măria Ta

mă joc iată de-a ispita

nu te pot deloc uita

Doamnă pe Măria Ta

ridicat-am parcă turn

îngerii să poată bea

farmecul tău nocturn

Ridicat-am parcă turn

mă joc iată de-a ispita

în cer am găsit coturn

bolnav ca și Nichita

Doamnă de Măria Ta

florile mă pot salva

Costel Zăgan, CEZEISME II

COBAIUL NIMICULUI

Jenă de Limba Română

jenă domnilor de toate

câte trec și-or să rămână

cam așa avem pe coate

Jenă domnilor de toate

loc n-ai nici ca să respiri

te bate minciuna-n spate

c-un buchet de trandafiri

N-ai loc nici ca să respiri

câți trec poate să rămână

prea gingași și poate zbiri

jenă de Limba Română

Jenă domnilor de toate

cu subiect și predicate

Costel Zăgan, CEZEISME II

UITAREA CEA DE TOATE ZILELE

Oare-ai fost copilărie

sau atât doar am visat

toate trec fir-ar să fie

de-i femeie de-i bărbat

Ori atât doar am visat

parcă fu și-un început

paradis infern din sat

râsete ce m-au durut

Parcă fu și-un început

toate trec fir-ar să fie

un dosar rănit pe scut

oare-ai fost copilărie

Sau atât doar am visat

și n-am fost și eu soldat

Costel Zăgan, CEZEISME II

LAVA TĂCERII

Limba mea este extremă

ba e rece ba-i fierbinte

azi viața mi-a dat o temă

să trăiesc doar în cuvinte

Ba e rece ba-i fierbinte

cascada din sufletul meu

de-mi aduc totuși aminte

viitorul însă-i Dumnezeu

Cascada din sufletul meu

azi viața mi-a dat o temă

să tac dacă-mi este greu

limba mea este extremă

Ba e rece ba-i fierbinte

craterul meu de cuvinte

Costel Zăgan, CEZEISME II

TĂCEREA PIETREI DIN DRUM

Toți se-mpiedică de mine

vor să zboare și nu-i las

când îi văd mor de rușine

și nu pot să fac un pas

Vor să zboare și nu-i las

ce mai caut iar pe-aici

sunt doar acul de la ceas

mare doar cu alții mici

Ce mai caut zău pe-aici

cum îi văd mor de rușine

curcubeu strâns de furnici

toți se-mpiedică de mine

Vor să zboare și nu-i las

dintr-o piatră să prind glas

Costel Zăgan, CEZEISME II

AMINTIRI FAGURE DE MIERE

Dă-mi copilăria mai încet

ca să-i înţeleg cuvântul

maidanul s-a dus pe net

astăzi joacă ţurca vântul

Ca să-i înţeleg cuvântul

iarba de ce nu vorbeşte

până-i vine totuşi rândul

tace-n gura mare-un peşte

Iarba de ce nu vorbeşte

maidanul s-a dus pe net

să joace şotron fireşte

dă-mi copilăria mai încet

Vreau să-i înţeleg tăcerea

dacă n-o adoarme mierea

Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎN NUMELE FEMEII

Cad versuri de pe trupul tău

răsare soarele din ochii tăi

şi moartea se aruncă-n hău

ninge în mai cu zurgălăi

Răsare soarele din ochii tăi

ţi-aruncă noaptea stele-n pat

şi-n degete îmi cresc văpăi

când mă întorc şi sunt bărbat

Ţi-aruncă noaptea stele-n pat

iar moartea se azvârle-n hău

şi toate-n cer s-au întâmplat

cad versuri de pe trupul tău

Răsare soarele din mâna ta

începe-o eră nouă dragostea

Costel Zăgan, CEZEISME II

OAMENI DE PĂMÂNT

Politica-i un somnifer

fericit poporul doarme

oamenii nimic nu cer

vai să ceară însă arme

Fericit poporul doarme

viaţa însă nu-i o pernă

de la şcoală la cazarmă

doar instrucţia-i eternă

Viaţa însă nu-i o pernă

oamenii nimic nu cer

şi jucându-se prin ţărnă

politica-i un somnifer

Fericit poporul doarme

steaua lui un par de armă

Costel Zăgan, CEZEISME II

DESTIN DE POET

Mă trezeşte poemul

alo domnu eşti acasă

acesta o fi blestemul

tăcerea lumii mă apasă

Alo domnu eşti acasă

oricum tu mă aşteptai

însă totuşi dacă-ţi pasă

ia-ţi stiloul şi pe cai

Oricum tu mă aşteptai

acesta ţi-o fi blestemul

este-a ta gura de rai

mereu te-o trezi poemul

Alo domnu eşti acasă 

soarta ta soartă de rasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

STEAUA CA UN ZAR

 Sculat cu noaptea-n cap

am doar stele-n buzunar

şi de toate vreau să scap

dar de ce nu am habar

Am doar stele-n buzunar

şi o noapte parcă-n suflet

şi n-aş vrea ca s-o mai car

că-n lume e totul putred

O şi steaua mea din suflet

dar de toate vreau să scap

visul este al meu umblet

o sculat cu noaptea-n cap

Am doar stele-n buzunar

una-i Doamne totuşi zar

Costel Zăgan, CEZEISME II

HORA UNIRII-N DOI

Hai iubito şi dă-mi mâna

mâna ta ca o vioară

să traduc iarăşi româna

într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară

pare vers de Alecsandri

mângâind iar mă omoară

într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri

nu traduc iarăşi româna

nici pe-a fi în a nu fi

hai iubito şi dă-mi mâna

Mâna ta ca o vioară

îmi răstoarnă munţii iară

Costel Zăgan, CEZEISME II

EMIGRANTUL COPILĂRIEI

Dorm ca pietrele în râu

umbra-i pe o stâncă

vultur aş fi vrut să fiu

noaptea-i mai adâncă

Umbra-i pe o stâncă

evitând cacofonia

epitetul are brâncă

mă rog şi mândria

Evitând cacofonia

vultur aş fi vrut să fiu

aceasta nu-i copilăria

visez ca pietrele în râu

Capul pe o stâncă

restul parcă-n luncă

Costel Zăgan, CEZEISME II