vineri, 19 aprilie 2019

UITAREA CEA DE TOATE ZILELE

Oare-ai fost copilărie
sau atât doar am visat
toate trec fir-ar să fie
de-i femeie de-i bărbat

Ori atât doar am visat
parcă fu și-un început
paradis infern din sat
râsete ce m-au durut

Parcă fu și-un început
toate trec fir-ar să fie
un dosar rănit pe scut
oare-ai fost copilărie

Sau atât doar am visat
și n-am fost și eu soldat

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE