NIMIC PENTRU TOȚI

Duc peste tot

singurătățile mele

una superficială

alta profundă

una pentru rai

alta pentru iad

Imparțial

ca tot românul

împac

și viața

și moartea

Deși toți se plâng

mie nu-mi rămâne nimic

totuși

surâd

Sunt un nimic

la

dispoziția

tuturor

Și

să mai spună cineva că poeții sunt inutili

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE