Ai obosit să lupți cu morile de vânt
acasă și la serviciu
pe stradă și la masă
în pat ori pe bicicletă
treaz sau scufundat până la brâu
în oceanul oniric
singur sau în grup
singurătatea poezia și tristețea
îți dau câștig de cauză
Dragostea
în expectativă
te ia la mișto
Unde vezi tu mori de vânt
pe foaia asta albă
sau te-ai zărghit de tot
fabulezi ziua-n amiaza mare
Ce mai
ești dus cu scândurica
Dacă nu erai poet
erai bun
de zmeul zmeilor
la
parter
Că
la etaj
sta Făt-Frumos cu Ileana Cosânzeana
iar
la subsol
calul bate
noaptea-jumătate
iar
la subsol
calul bate
noaptea-jumătate
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu