Suntem prizonierii istoriei forma politica a memoriei. - citate Societate

Suntem prizonierii istoriei forma politica a memoriei. - citate Societate

UN PĂTRAR DE LUNĂ MAI TANDRU

E

noapte

Luna

se

dezbracă

iar

În

patul

meu

Doamne

N-ai

o

insomnie

mai

confortabilă

Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE

CTITORIND SOARELE OMENIEI

Motto: ”Vreme trece, vreme vine.”

Chiar dacă timpul trece

prin timp noi vom rămâne

chiar de ni-i clipa rece

noi tâmpla ne-o vom ține

Și frunte lângă inimi

și inimi lângă frunte

noi sus vom ține gândul

mai sus decât un munte

Și muntele e-o treaptă

și noi suntem un munte

 florile ne ard sub pleoape

 ochii-n rouă știu să cânte

Iar durerea-i prea adâncă

 nu mai vrea din gând să iasă

hai să facem visul stâncă

și din lumină omului mireasă

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

GLASUL ISTORIEI

În pieptul patriei o voce bate

deschideţi oameni buni

porţile albastre de cetate

e solul martirilor străbuni

Fii binevenită la tine-acasă

străino de vatra suverană

lumina te-aşteaptă la masă

şi grâul ca o dulce rană

Costel Zăgan, REMEMBER (1979) 

DOR NECUPRINS

Mi-e dor de pământul cu miros reavăn,

de soare de doinele mânate spre stână

în seară de baladele campate-n legendă

de Mioriţa ce-n zori stelele mână

mi-e dor de cerul lui Ştefan cel Sfânt

ca o lumină ce timpul mereu mângâie

de holdele perene de lună şi pământ

ce din veacuri prin suflete romane adie

de Decebal mi-e dor pe Burebista adesea-l invoc

cer tot ce-a fost mai om în Ulpia Traiana

s-adune omenia toată la un loc

din vise pentru oameni să ne alunge teama

mi-e dor de Bătrânul Înţelept şi Viteazul Mihai

suflete descătuşate în trei adâncimi de oţel

ancorat-au trei întoarceri spre unicul plai

România şi speranţele toate sădit-au în el

Mi-e dor de Alexandru Ioan Cuza

vis şi împlinire ale celor trei ţări surori

a luptat pentru viaţă moartea n-a fost scuza

"las o mândră ţară pentru următori"

de Bălcescu mi-e dor lângă suflet aprins

a murit departe neuitându-şi ţara

"pentru neamul meu dor necuprins

ca şi pentru cuib păsările primăvara"

Mi-e dor de tot albastrul din noi

şi de neliniştea vulcanului granit

nu se mai crede-n zilele de-apoi

ci doar în om şi-n drumu-i nesfârşit

mi-e dor de oameni şi de dor

de raze ce nu sunt dar vor veni

ca o lumină scumpă-a tuturor

în tot ce suntem zori de zi

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

FIII SOARELUI

Nu suntem vinovaţii cercetaşi

ai unei iubiri mărunte

prin vid azi nu mai facem paşi

şi nici măcar prin stelele cărunte

Nu culegem vise din Calea Lactee

şi nici amintiri din vreo lume străină

noi scriem cu sânge adânc epopee

pentru omul de dor şi lumină

Privim direct şi cerul şi pământul

nu ridicăm pe auriu nisip statui

nu ne cutremură noaptea sau cuvântul

căci suntem fiii soarelui

Costel Zăgan, REMEMBER (77)

METAFORA LUMINII

Mă plimb cu paşii grei de Iorga

pe trepte de solar liceu

prin inimi gânduri spune slova

nimic din tine nu-i prea greu

Sunt trepte multe până la soare

ne adunăm în noi din ce în ce mai des

suntem lumină ctitorind o floare

cetatea păcii noastre-n univers

Inimile unui neam întreg de generaţii

sunt izbândă în inima unui erou

aşa cum în solitară stea sunt constelaţii

la fel un tainic gând anunţă un ecou

Adorm în toamnă frunze rare

noi ne vedem de viaţă nu de moarte

nu facem stoc de vise solitare

omul e viu aici iar nu pe Marte

Şi iar revin la gândul meu cu Iorga

nimic din mine nu-i prea greu

prin gânduri inimi cântă orga

sunt trepte multe în liceu

Costel Zăgan, REMEMBER-77

REVELAŢIE

Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat

La început mi-am adunat
gândurile
şi visele

Le-am comparat cu amintirea
rubinie
din cupele vechi

Şi-am văzut ce nimeni n-a visat
vreodată
că pot să fiu
ce şi-au dorit
străbunii

om
OM DEPLIN
Costel Zăgan , Remember (1976)

POEM DE PÂINE ŞI SÂNGE

Poemul pâinii se scrie demult

cu litere de soare şi sânge

cu inimi catarge cu inimi scut

pe tâmpla care viaţa plânge

Din noaptea zămislind un iad

moarte numit şi nouă sute şapte

când stelele au curs în vad

şi sângele a luminat prin noapte

Au inundat cu lacrimă şi fiere

izvoarele ascunse-n tâmple

se devora pământul de durere

de ce a fost să se întâmple

Se auzea Vrem pâine şi pământ

şi gloanţe s-au primit şi tunuri

ţărani pribegi fără mormânt

azi pietre de hotar şi drumuri

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

ACOLO E DOAR UMBRA

Acolo

în depărtare unde norii sunt soare

şi visele speranţe ale luminii

acolo

unde zorii nu cred în noapte

şi primăverile nu cunosc toamne

Acolo

în amurg am înţeles prima oară

luna

Acolo

e prima mea zi de naştere

care aşteaptă

să adun visele-n fapte

Acolo

apele sunt ceruri cu inimă de om

şi viaţa

imens fluviu de gândire şi adevăr

Acolo

e doar umbra

unui vis

Costel Zăgan, REMEMBER