duminică, 21 aprilie 2013

GLASUL ISTORIEI

În pieptul patriei o voce bate
deschideţi oameni buni
porţile albastre de cetate
e solul martirilor străbuni

Fii binevenită la tine-acasă
străino de vatra suverană
lumina te-aşteaptă la masă
şi grâul ca o dulce rană

Costel Zăgan, REMEMBER (1979) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE