vineri, 12 aprilie 2013

ALTĂ EREZIE BURICUL NOPŢII



E sfânt Doamne Femeia-i erezia
mea cea de toate nopţile De la
asta n-am să abdic niciodată Dim
potrivă De câte ori am ocazia mă
arunc în cer direct de pe Muntele
Venus Printre îngeri mă simt acasă
Cu buzunarele pline de stele
Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Lui è così: riesce a farsi odiare e amare allo stesso tempo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE