POEM DE PÂINE ŞI SÂNGE

Poemul pâinii se scrie demult

cu litere de soare şi sânge

cu inimi catarge cu inimi scut

pe tâmpla care viaţa plânge

Din noaptea zămislind un iad

moarte numit şi nouă sute şapte

când stelele au curs în vad

şi sângele a luminat prin noapte

Au inundat cu lacrimă şi fiere

izvoarele ascunse-n tâmple

se devora pământul de durere

de ce a fost să se întâmple

Se auzea Vrem pâine şi pământ

şi gloanţe s-au primit şi tunuri

ţărani pribegi fără mormânt

azi pietre de hotar şi drumuri

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)