RELATIV LA EINSTEIN ABSOLUT LA DUMNEZEU

Scriind mi-am întâlnit îngerul de pază

scriind m-am întâlnit cu Tine Doamne

primăvară a cuvântului în a cerului oază

așteptatu-te-am două mii de toamne

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

PATIMA POEZIEI

    În fiecare zi urc câteun vers din Golgota

în fiecare zi mă răstignește-o poezie

cu capul parcă sparg iar bolta

și inima de nisip urlă că-i vie

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

POEM SOCIAL

Politețea ca artă

politețea de-a fi

o lume moartă

doar pentr-o zi

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă

eu ca Hanibal la poartă

aștept Roma să mă-nchidă

într-o operă de artă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ALT INCIDENT ÎN NOOSFERĂ

 Ești ca Don Quijote

treaz numai în artă

cine să strângă cote

Rosi Doamne-iartă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ÎNGER ȘI ARMĂ

Poetul a ieșit în stradă

cultura iarăși se amână

înger ori vers să cadă

din carte pe sub mână

COSTEL ZĂGAN

IMPEDANȚĂ

 Mi-a intrat noaptea-n buzunar

mi-a intrat noaptea-n poezie

Doamne un critic era necesar

să-mi facă lumina și mai vie

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EU VERSUS EU

Iubirea rană mortală

iubirea frunză-n vânt

soartă în pielea goală

eu doar singur nu sunt

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

ÎNTRE A FI ȘI A AVEA

 Singurătatea mă rupe-n bucăți

singurătatea nu mă lasă întreg

ție însuți prietene o dată dă-ți

dreptatea cu care să te înțeleg

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

EMINESCU FĂRĂ REST

 Copii eram noi amândoi

Dumnezeu și cu mine

să-mpartă lumea azi la doi

nici Lui nu-i mai convine

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

NOUL VAl

 Aruncă-te în poezie

înoată dincolo de mal

lasă viața fir-ar să fie

să-ți arunce val cu val

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

 

 

Muncile de primăvară ale poetului

• 
  

Primăvara soarele-i verde

și ceru-i Doamne afânat

însă

nimeni nu te crede

că ieși cu poezia la arat

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ADEVĂRUL (NE) VINDE

Poemul săgeată

zboară spre țintă

rana niciodată

nu știe să mintă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE