În fiecare zi urc câteun vers din Golgota
în fiecare zi mă răstignește-o poezie
cu capul parcă sparg iar bolta
și inima de nisip urlă că-i vie
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
-
.jpg)
COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu