INSULA DIN SUFLETUL MEU (2)

Luna se sparge ca un butoi

şi curge toată peste noi

dar noaptea cu mâna goală

iubito de toate ne spală

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

INSULA DIN SUFLETUL MEU

Luna se sparge ca un buboi

şi curge năpraznic peste noi

brusc fulgerul nopţii se scoală

şi suferinţa pe toate le spală

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ROMÂNIE LIMBĂ DE CLOPOT

Exilat în ţara mea

nu ştiu Doamne cine sunt

fie pâinea cât de rea

întind raze-n loc de unt

Nu ştiu Doamne cine sunt

că-s ţigan că-s alt golan

soarta-mi zace la pământ

şi nu are niciun ban

Ba-s ţigan ba alt golan

fie pâinea cât o stea

uite-a mai trecut un an 

exilat în ţara mea

Nu ştiu Doamne cine sunt

speranţă sau poate vânt

(Şi-am zis verde de pustiu
dulce ţară ce-o să fiu)

Costel Zăgan, CEZEISME II

JOACA DE-A ROMÂNIA

Bolnavi grav de România
ştim că ea ne este leacul
să ne facem datoria
ne ducem cu toţi la dracu`

România este leacul
"doctori" are cu duiumul
de când a-nceput iar veacul
toţi i-arată unde-i drumul

Deştepţi are cu duiumul
nu-şi cunosc vai datoria
căci doar la prostie-i cumul
bolnavi grav de România

Ştim că la noi este leacul
dar ne dăm de-a berbeleacul

Costel Zăgan, Cezeisme II

OSPITALITATE EXTREMĂ

  Sărăcia bat-o vina

Sărăcia bate-n geam
îmi face ţăndări lumina
sărăcia-i tot ce am

Sărăcia-mi bate-n geam
căci m-am încuiat în casă
n-aş pofti-o că nu-i hram
sărăcia nu se lasă

Sărăcia intră-n casă
îmi face ţăndări lumina
se înghesuie la masă
sărăcia bat-o vina

Dă cu pumnul şi-mi arată
că-i extrem de onorată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

GARDEROBA POETULUI

Din nori mi-am croit o haină

din câmpie pantaloni

şi mi-am tras pe ochi o taină

încheiată-n doi eoni

 

Din câmpie pantaloni

şi din munţi ehei centură

şi cum dinţii-mi sunt afoni

câte-o simfonie-ndură

 

Din munţii ehei centură

peste ochi colea o taină

bănuind că moartea-i dură

mi-am croit din nori o haină

 

Şi din dealuri ce noroc

mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II

ION BARBU COBORÂND LA POESISÂC

Buretoase linişti
se
terciuiau
sub
ger

Geometrizând ninsoarea
când
cobora
din
cer

Sfânt trup
şi
hrană
sieşi

Mereu
rupând
din
el

Aşa
cum
doar

Odată

Iisus Hristos

Şi
dalb
şi
miel

 Costel Zăgan, Ode gingaşe

MOMENT POETIC

Nu cred că totul se termină

Apocalipsa n-are nicio vină

Costel Zăgan, Distihuri rebele

SIMFONIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE

Lumea cântă libertatea

tăcerea pe toţi ne-adună

vrând din nemurire partea

noi visăm Limba Română

Tăcerea pe toţi ne-adună

în zadar e sufletul rebel

cine trece zău o să rămână

visul ne vorbeşte numai el

În zadar e sufletul rebel

vrând din nemurire partea

n-ar putea trăi altfel

lumea cântă libertatea

Poezia când mă-nstrună

Dumnezeu vorbeşte în română

Costel Zăgan, CEZEISME II

BIOPOLITICĂ

Cred

că

 

Omul

nu-i

decât

 

O

utopie

cu

sens

giratoriu

 

Se

naşte

chiar

dacă

nu vrea

 

Şi

moare

chiar

dacă

nu

poate

 

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

TOAMNA SEC

Îmi iau frunzele şi plec

Costel Zăgan,  Universuri paralele

ABISUL DINTRE CUVINTE

Frumoaso cu-al bucurie acid
toamna frunzele se sinucid

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DILEMA CAŢAVENCU

N-am cuvânt da-i dau-nainte

tu stimabile să taci

ori să stingi dacă se-aprinde

lanul inflamat de maci

 

Poţi stimabile să taci

că-ţi pun pe tapet eu oful

când tu suferi vai în draci

făcând-o pe-a filosoful

 

Cine să-ţi priceapă oful

stinge dacă s-or aprinde

mămăliga şi cartoful

eu împing timpu-nainte

 

Căci mă arde tare dorul

să prostesc din nou poporul 

Costel Zăgan, CEZEISME , 2008

RANĂ PESTE RANĂ

Aşa înaintează istoria contemporană

Costel Zăgan, Universuri paralele

NENEA IANCU SHOW SAU EREZIA DE-A SCRIE

  DNA CREATOR SUMAR VIAŢĂ DE TREI PARALE

O noapte furtunoasă d-l Goe vizită lanţul slăbi-

ciunilor bacalaureat trumful talentului petiţiune

căldură mare art.214 infamie bubico five o`clock

mici economii la Peleş dascăl prost diplomaţie tren

de plăcere amici justiţie situaţiune un pedagog de

şcoală nouă despre cometă emulaţiune premiul în

tâi politică şi delicateţe telegrame jertfe patriotice

tempora atmosferă încărcată urgent c.f.r. moftan

gii arendaşul român la poştă cum se înţeleg ţăranii

moşii năpasta intelectuali artişti poeţi prozatori cri

tici muşte tv paprika criză internet deşteaptă-te ro

mâne încet că nu vin americanii lumea lumea-i o scri

soare pierdută de Dumnezeu curat pierdută monşer

gogoşi stimabile gogoşi literare lua-te-ar naiba să te

ia cu tot cu erezia ta

 Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

TRAFIC

Deşi au parbrizul murdar

mai tare accelerează

cuvintele n-au habar

că au omenirea-n pază

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DIMENSIUNEA CARAGIALE

Fiţi calmi onorabili spectatori numai România a luat-o la vale

Costel Zăgan, Universuri paralele

ARCUŞUL ZĂRILOR

Bine ochii n-am deschis

şi mi s-a mai dus un vis 

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DE DRAGOSTE

Parcă suferinţa cântă

sângerează-n piept vioara

chiar dacă Doamne e frântă

veselă-i ca primăvara

Sângerează-n piept vioara

ce arcuş e sufletul

uite-aşa parcă-ntr-o doară

mă înalţă cântecul

Ce arcuş e sufletul

chiar dacă Doamne e frântă

eludează cântecul

 suferinţa iată cântă

Sângerează-n piept vioara

ca mugurii primăvara

Costel Zăgan , CEZEISME II

SĂRAC DAR ROMÂN

A fi român este-o meserie tare faină

eu mi-am dat pe ea ieri ultima haină

Costel Zăgan, Distihuri rebele

HOMO POETICUS versus HOMO POLITICUS

ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMI

Când ca o speranţă dusă

domnilor eu tac în rusă

câinele mă latră în engleză

doar aşa de ipoteză

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

DOINA TĂCERII INTERNAŢIONALE

Domnilor sunt prea celebre

lumea-i plină doar de lepre

Cum e prins un om cinstit

repede e mazilit

Dacă grija ţi-e de-aproape

şi de tine or să scape

Politica doamnă şi curvă

n-o asculţi pe loc ea turbă

Şi din viaţă-ţi face iad

din Berlin la Ţarigrad

Vai de ţărişoara mea

toţi străinii sar  pe ea

Ai nu ai nu mai contează

pierzi dacă nu eşti pe fază

Cumva ai talent prea mult

stai aşa că ţi-l ascult

Pre ce limbă se exprimă

domnilor azi e sublimă

Doar tăcerea şi mă doare

iarăşi are căutare

Opţiunea-i vai celebră

ori tăcere ori tenebră

Costel Zăgan, DOINE DE PUS LA RANĂ

COMANDA-I LA POET

Copilăria n-are cum să fie o mască
aduc mărturie acest poem cine s-a
copilărit o dată seamănă c-un munte

până la urmă va atinge cerul
cât despre Dumnezeu
merge desculţ numai printre tainele
copilăriei în rest cred că doar un nebun
ar putea să vadă în oglindă
revolverul lui Tristan Tzara
atenţiune atenţiune atenţiune
copilărie comanda la mine
salt înapoi

  Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

SCÂNTEI ŞI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

şi luceafăr şi măgar

iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine

o luceafăr şi măgar

cred că totuşi ar fi bine

doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere

toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan , Cezeisme II

POET LE ETC.

Un mijloc de locomoţie pentru tăcere

chemaţi poetul la prefectură

să vedem dacă în fagurii de miere

n-are cumva lacrimi amare de ură

 

Chemaţi poetul la prefectură

să vedem are sau n-are documentul

şi dacă e dotat cu gură

un căluş îi poate tempera talentul

 

Are sau n-are documentul

să vedem în fagurii de miere

încape cum scrie firmamentul

sau numai tone de tăcere

 

Legaţi-l cobză de-i poet

şi-apoi să cânte dar discret 

 

Costel Zăgan , Cezeisme , 2008

SARE PE RANĂ

Sau istorie contemporană

Costel Zăgan, Universuri paralele

Te iubesc între-timp de Costel Zăgan

Te iubesc între-timp de Costel Zăgan: Te iubesc dimineaţa/ te iubesc la amiaza/te iubesc seara/ te iubesc noaptea/te iubesc dimineaţa/ te iubesc la amiaza/te iubesc seara/ te iubesc noaptea/te iubesc dimineaţa/ te iubesc în cerc/te iubesc în pătrat/ te iubesc în dreptunghi...

DOINA DEŞTEPTĂRII NAŢIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior vai de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum  ne-nlănţuie cu hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă iar dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bată-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne schimbe pe  lumină

Costel Zăgan, DOINE DE PUS LA RANĂ

DOINĂ SOMNAMBULĂ

  Carpaţii tăi de curbură

frumoaso parcă mă-njură

 

Ce tot fac eu toată noaptea

când pe-o stâncă când pe alta

 

Nici nu urc nici nu cobor

parcă-s dracu-ntr-un picior

 

Ard şi gheaţa nefiresc

de nu-i iarnă o scornesc

 

Iar de-i vară o dezbrac

poezie pui de drac

 

Costel Zăgan, Ode gingaşe

ELEGIA BUCURIEI

De tristeţe iar mă bucur

n-am cuvinte cum să spun

că tăcerea a dat muguri

taman pe gura de tun

N-am cuvinte ce să spun

eu poetul Dumneavoastră

zice-se c-aş fi nebun

cresc fantome la fereastră

Eu poetul Dumneavoastră

când tăcerea dă în muguri

cântece de inimă albastră

de tristeţe iar mă bucur

Dar cuvinte n-am să spun 

că destinul mi-e ne-bun

Costel Zăgan, CEZEISME II

NEDUMERIRILE UNUI ROMÂN DIN ROMÂNIA

Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura

Zău să fug din ţara mea
crucea s-o cioplească vântul
loc să n-am sub nicio stea
alţii să-mi rostească gândul

Crucea s-o cioplească vântul
să las fete şi băieţi
să vă sape-n cer mormântul
hoţilor voi asta vreţi

Să las naibii ţara mea
străinii să moară-n ea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

TRISTEŢI PENTRU ACASĂ

După o partidă de singurătate

poţi fi singur pe săturate

 

Şi numai după două femei

ştii deja să numeri până la trei

 

Şi-abia atunci cuvântul dimpotrivă

îţi va bea sîngele ca o sugativă

MESAJ INTERCEPTAT PE ULTRASCURTE

Hello Moarte
am luat cina cea de taină cu @ Iuda
arde şi dă mai departe

Costel Zăgan, Triunghiul tăcerii

AMOR TZIGĂNESC

Au şucaro ce-mi făcui

mi-ai bătut sufletu-n cui

şi nu pot ca să-l desprind

nici în gând

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

LINGOURI DE NORI

Sunt
cel
mai
fericit
român
al
momentului

Şi
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale

Am
o
groază
de
bănci
pe
cap

Că
probabil
Dumnezeu
ar
putea

Să
mă
transfere
anticipat
în
cer

Fără
nicio
problemă

Doar
pe
lună
plină

Mai
simt
Elveţia
furnicându-mi
pielea

Pentru
o
nouă
tranzacţie

De
versuri
geniale

Moarte
cât
mai
eşti
a mea

Hai
şi
pe
astea

ia-le

Costel Zăgan , Ode gingaşe

SINGURĂTATEA PRIETENULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Şi câinele are dreptate
când latră de singurătate

Costel Zăgan, Distihuri rebele

ODĂ UNOR ORGANE PROVERBIALE

Umblă nasul dezbrăcat
iar prin sat

Şi urechile pe-afară
după primăvară

Însă dacă n-ai obraz
iar dai de necaz

Şi lumea  va spune
că picioarele-s nebune

Când mâna îţi dă paharul
să-ţi îneci amarul

Costel Zăgan, Ode gingaşe

NUD CU IEPURAŞI DE CÂMP

Din frică ne-aţi făcut un templu
şi ne-aţi băgat la-nghesuială
să daţi urmaşilor exemplu
ne-aţi dezbrăcat în pielea goală

O ne-aţi băgat la-nghesuială
cerul ca un şarpe l-aţi strivit
pământ ocean şi auroră boreală
brusc s-au întors spre asfinţit

Cerul ca un şarpe fu strivit
să daţi urmaşilor exemplu
între plus şi minus infinit
din frică ne-aţi făcut un templu

Şi ne-aţi băgat la-nghesuială
să vopsim ouă vai cu smoală

Costel Zăgan,Cezeisme II

FĂRĂ BUGET

Român get-beget

Costel Zăgan, Universuri paralele

VIITORUL SENS GIRATORIU

 

Eu sunt iarba

tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu mă mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba

Eu nu-s iarba

Am

murit

degeaba

 

Costel Zăgan

ZONĂ EROGENĂ

Nebunul

satului

Urlă

de

plăcere

În

jurul

bisericii

 

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

ARTĂ POETICĂ

În fiecare zi

urc

câte-un

vers

din

Golgota

 

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

CONCERT EXTRAORDINAR PENTRU MITRALIERĂ ÎNGERI ŞI MAIMUŢE

Cât se poate de discret

boii rag la clarinet

şi-n amurgul muzical

câinii latră la ţambal

Găina cotcodăceşte

la flaut pe englezeşte

şi măgarul sigur zbiară

încântat doar la vioară

Un motan mai ortoman

miaună chiar la pian

şi-un înger din altă eră

cântă vai la mitralieră

Şi cum mie-mi place rockul

iau pana şi deschid focul

Costel Zăgan, CEZEISME II

SEMN DE ÎNTREBARE

Oare mi-ai uitat adresa

drumu-ţi este cenzurat

eşti o târfă oarecare

la câini bună de-aruncat

 

N-ai fost prima mea iubire

nu mi-ai dat primul sărut

n-am fost primul om din lume

unde naiba-ai dispărut

 

Cine mai era ca mine

ca o flacără cântam

ard cuvântul primăvară

cenuşa-i culeg din ram

 

Făt-Frumoasă din poveşti

LIBERTATE unde eşti

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

CONCERT LA ŢARĂ

Cât se poate de discret

boii rag la clarinet

şi-n amurgul muzical

câinii latră la ţambal

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ELEGIE DE SUPRAVIEŢUIRE

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul

Viaţa mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine

Cum iubirea mă susţine
când zic morţii adorato
numai mort îmi este bine
Doamne iar am încurcat-o

Viaţa mi s-a rupt în patru
ca o piesă vai de teatru

Costel Zăgan, CEZEISME II

CAPCANĂ PENTRU ÎNGERI

Ninge iubito ori sângeri

Costel Zăgan, Universuri paralele

COORDONATE ABSOLUTE

Iubirea sau moartea cine
e cel mai aproape de tine

Costel Zăgan, Distihuri rebele

BOTOŞANI

Sat de genii şi golani

Costel Zăgan , Universuri paralele

ÎN CONDIŢII AMIABILE AM DIVORŢAT DE PROSTIE

Am încercat
să
mă-nţeleg
cu
prostia

Într-o vreme
chiar
am copilărit
cu
ea

Aş putea
zice
că
mi-a fost
şi
iubită

Oricum

Am sărutat-o

Şi
i-am admirat
formele
perfecte

Am ezitat

Voiam
să spun

formele mortale

Pentru
că
v-o spun
aşa
ca fapt divers

Moartea

doamnelor
şi
domnilor

e
cea mai mare
prostie
din
Univers

Costel Zăgan , Poeme infracţionale

OPŢIUNEA DESTINULUI

Dă în muguri crucea pe morminte

hăt în jos la morţi e primăvară

să păşim copii cu luare-aminte

dacă vrem pământul să nu doară

Hăt mai jos la morţi e primăvară

parcă se aude-n ierburi cucul

cântă în fântâni parc-o vioară

vai ce umbră crudă are nucul

Parcă se aude-n ierburi cucul

să zburăm copii cu luare-aminte

soarele prin nori îşi plimbă plugul

crucea dă în floare pe morminte

Hăt mai jos la morţi e primăvară

să trăim ca moartea să nu-i doară

Costel Zăgan, CEZEISME II

INTERLUDIU

Tăcerea vine dinafară

iar liniştea din Dumnezeu

când una-i gata ca să doară

cealaltă pare curcubeu

O  liniştea-i din Dumnezeu

ca dragostea şi libertatea

tu taci şi poate tac şi eu

iar Dumnezeu ne ţine partea

Cu dragostea şi libertatea

când una-i gata ca să doară

cealaltă pregăteşte moartea

tăcerea vine dinafară

Doar poezia-i Dumnezeu

deasupra sufletului meu

Costel Zăgan, CEZEISME II

TOAMNĂ PE VERTICALĂ

Frunze în pielea goală

Costel Zăgan, Universuri paralele

COMEDIA UMANĂ DUPĂ BALZAC

Hai c-o făcui şi pe asta

comedie fără speranţă

le-am zis morţilor basta

vreţi şi la moarte chitanţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POVESTEA POVEŞTILOR

Înfloreşti frumoaso înfloreşti

chiar bujoru-i ultima poveste

să ne ţinem haide de poveşti

s-o pornim spre nu mai este

Hai bujoru-i ultima poveste

chiar de pare piatră de hotar

între-a fost şi nu mai este

parcă  ştiu şi n-am habar

Chiar de pare piatră de hotar

însă dacă ţinem la poveşti

îndulcim al nopţilor amar

înfloreşti  frumoaso înfloreşti

O  când dragostea pare-o poveste

parcă restul nu mai  este

Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT

Poţi

să

trăieşti

fără

poezie

Mi-a

spus

Arătând-mi

o

pasăre

Ea

nu

are

nevoie

Decât

de

aripi

Şi

de

pământ

I-am

răspuns

Când

oboseşte

Nicio

pasăre

nu-şi

face

cuib

în

cer

Costel Zăgan, Interludiu

VOLUPTATE ÎNTRE DOUĂ CERURI

Mă târăsc spre cer

Doamne ca un vierme

ce-a ieşit din măr

într-o altă vreme

Doamne ca un vierme

îmi pândesc destinul

doar el nu se teme

c-o să-i fur seninul

Îmi pândesc destinul

ce-a fugit din măr

eludând declinul

mă târăsc spre cer

Doamne ca un vierme

atras de extreme

Costel Zăgan, CEZEISME II

LOGODNICA POETULUI

Tăcerea-mi bate iar în geam

şi-i gata ca să-l spargă

însă poeme nu mai am

pierdute-n lumea largă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ROMÂNIA O CAPODOPERĂ AGRAVANTĂ

Că
românul
se
naşte
poet

Şi
moare
critic
literar

Că
(mă
rog)
finis
coronat
hopus

Dragi
europeni

Aveaţi
sau
nu
habar

Costel Zăgan , Poeme infracţionale