vineri, 2 noiembrie 2012

VOLUPTATE ÎNTRE DOUĂ CERURI



Mă târăsc spre cer
Doamne ca un vierme
ce-a ieşit din măr
într-o altă vreme

Doamne ca un vierme
îmi pândesc destinul
doar el nu se teme
c-o să-i fur seninul

Îmi pândesc destinul
ce-a fugit din măr
eludând declinul
mă târăsc spre cer

Doamne ca un vierme
atras de extreme

Costel Zăgan, CEZEISME II
la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

INVITATUL MEU: VIOREL ILIȘOI

RISIPITORUL DE OCHI El face risipă de ochi, dezinvolt, pentru fiecare lucru văzut sau nevăzut are loc sub o pereche de pleoape. Când își aru...

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • HORA CUVINTELOR
     Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva...
  • NOEMI BOMHER, HIPER-PREFAȚĂ LA CEZEISME, 2008
     *** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...