Mă târăsc spre cer
Doamne ca un vierme
ce-a ieşit din măr
într-o altă vreme
Doamne ca un vierme
îmi pândesc destinul
doar el nu se teme
c-o să-i fur seninul
Îmi pândesc destinul
ce-a fugit din măr
eludând declinul
mă târăsc spre cer
Doamne ca un vierme
atras de extreme
Costel Zăgan, CEZEISME II
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere