vineri, 2 noiembrie 2012

VOLUPTATE ÎNTRE DOUĂ CERURI



Mă târăsc spre cer
Doamne ca un vierme
ce-a ieşit din măr
într-o altă vreme

Doamne ca un vierme
îmi pândesc destinul
doar el nu se teme
c-o să-i fur seninul

Îmi pândesc destinul
ce-a fugit din măr
eludând declinul
mă târăsc spre cer

Doamne ca un vierme
atras de extreme

Costel Zăgan, CEZEISME II

Un comentariu:

INVENTEME

 ***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul!         Costel