sâmbătă, 17 noiembrie 2012

DOINĂ SOMNAMBULĂ

  Carpaţii tăi de curbură

frumoaso parcă mă-njură

 

Ce tot fac eu toată noaptea

când pe-o stâncă când pe alta

 

Nici nu urc nici nu cobor

parcă-s dracu-ntr-un picior

 

Ard şi gheaţa nefiresc

de nu-i iarnă o scornesc

 

Iar de-i vară o dezbrac

poezie pui de drac

 

Costel Zăgan, Ode gingaşe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...