Luna se sparge ca un buboi
şi curge năpraznic peste noi
brusc fulgerul nopţii se scoală
şi suferinţa pe toate le spală
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu