Luna se sparge ca un buboi
şi curge năpraznic peste noi
brusc fulgerul nopţii se scoală
şi suferinţa pe toate le spală
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul! Costel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu