Luna se sparge ca un buboi
şi curge năpraznic peste noi
brusc fulgerul nopţii se scoală
şi suferinţa pe toate le spală
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
SĂ ÎNCEAPĂ CEVA DOMNILOR
Deschid cartea zorilor cu un poem întunecat îmbrăcându-mă în suflet ca-ntr-o haină nouă aștept viitorul cu mâna pe trăgaci COSTEL ZĂGAN, ...
-
Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva... -
.jpg)
COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu