Luna se sparge ca un buboi
şi curge năpraznic peste noi
brusc fulgerul nopţii se scoală
şi suferinţa pe toate le spală
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu