luni, 12 noiembrie 2012

ODĂ UNOR ORGANE PROVERBIALE

Umblă nasul dezbrăcat
iar prin sat

Şi urechile pe-afară
după primăvară

Însă dacă n-ai obraz
iar dai de necaz


Şi lumea  va spune
că picioarele-s nebune

Când mâna îţi dă paharul
să-ţi îneci amarul

Costel Zăgan, Ode gingaşe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE