sâmbătă, 3 noiembrie 2012

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT

Poţi
să
trăieşti
fără
poezie
Mi-a
spus
Arătând-mi
o
pasăre
Ea
nu
are
nevoie
Decât
de
aripi
Şi
de
pământ
I-am
răspuns
Când
oboseşte
Nicio
pasăre
nu-şi
face
cuib
în
cer
Costel Zăgan, Interludiu
-

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • ERASMUS - ELOGIUL NEBUNIEI (1508)
     *** Răul nu este rău pentru cel ce nu-l simte. *** Științele s-au strecurat prin urmare dimpreună cu celelalte nenorociri. *** Zeilor le pl...
  • ZIUA GOLGOTEI
     Kilometrul dacă-i antic nu mai este kilometru când la poezie-s paznic nu-s Pavel nu-s Petru Nu mai este kilometrul care-a fost totuși odată...