sâmbătă, 3 noiembrie 2012

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT

Poţi
trăieşti
fără
poezie
Mi-a
spus
Arătând-mi
o
pasăre
Ea
nu
are
nevoie
Decât
de
aripi
Şi
de
pământ
I-am
răspuns
Când
oboseşte
Nicio
pasăre
nu-şi
face
cuib
în
cer
Costel Zăgan, Interludiu

Un comentariu:

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE