marți, 27 noiembrie 2012

ION BARBU COBORÂND LA POESISÂC

Buretoase linişti
se
terciuiau
sub
ger
Geometrizând ninsoarea
când
cobora
din
cer
Sfânt trup
şi
hrană
sieşi
Mereu
rupând
din
el
Aşa
cum
doar
Odată
Iisus Hristos
Şi
dalb
şi
miel

 Costel Zăgan, Ode gingaşe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE