joi, 22 noiembrie 2012

DE DRAGOSTE

Parcă suferinţa cântă
sângerează-n piept vioara
chiar dacă Doamne e frântă
veselă-i ca primăvara

Sângerează-n piept vioara
ce arcuş e sufletul
uite-aşa parcă-ntr-o doară
mă înalţă cântecul

Ce arcuş e sufletul
chiar dacă Doamne e frântă
eludează cântecul
 suferinţa iată cântă

Sângerează-n piept vioara
ca mugurii primăvara

Costel Zăgan , CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE