vineri, 30 noiembrie 2012

INSULA DIN SUFLETUL MEU (2)

Luna se sparge ca un butoi
şi curge toată peste noi
dar noaptea cu mâna goală
iubito de toate ne spală

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE