O EREZIE DE ULTIMĂ ORĂ

Poezia sună deşteptarea

Şi cum prietenii nu te trădează

niciodată

Cloşca cu puii de aur 

este la loc sigur

N-a fost Moscova

capitala României

A fost acum e Wastington 

Bucureşti sunt în provincie

un fel de Sarata bacoviană

Nu-i nimic

trece şi asta

Să intrăm

în

 penultima elegie

a

lui

Costel Zăgan

afară ninge prăpădind

Costel Zăgan, Elegii bacoviene

EREZIA LUI BACOVIA

Nervii cuvântului anomalii ale răului

cotidian Cel mai mare secret dragos

tea  Poetul îmbracă ultima

frunză a toamnei Numai cu Bacovia

mă mai înţeleg şi cu vântul Ceilalţi

îmi cumpără tăcerea Cu toate că eu 

nu mai vând nimic Indignată muzica

intră-n pământ de ruşine odată cu

ultimile picături de ploaie

Firele de iarbă o vor repune

în drepturi la primăvara

Da Domnule Bacovia

mi-am ratat şi eu

toate profeţiile

politice

pardon

poetice
Am înţeles
şi moartea-i
la fel
de
parşivă

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

DECOR DE CUVINTE

Frunze albe frunze negre

foi albe foi îngălbenite

de foamea cuvintelor

insomnie în alb-negru

cuvântul ca decor

beţia culorilor

inducând

beţia simţurilor

implozia materiei

implozia eului

Toţi scriem

nimeni

nu

mai citeşte

analfabeţi sufleteşte

frumuseţea

nu mai

vrea

să intre

în

cuvinte

tăcerea nu mai are niciun rost

omul bun

întârzie

să apară

omul rău

e

pretutindeni

omul negru
şi el

hălăduieşte

între

două noţi

noaptea trecutului

şi

noaptea

viitorului

frunze negre foi albe

foi negre frunze albe

da prietene

atmosfera bacoviană

a închinat

steagul

odată 

cu 

Bacovia

Dumnezeu

să-i ierte

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

CRITICA LITERARĂ

Ştiaţi că Bacovia

visa

când pe-un picior

când

pe

celălalt

Cică

aşa

a scris

Majoritatea 

postumelor

Restul

operei

fiind deja

licitat

Înainte

de

geneză

Cu

scântei galbene

Şi

plumb

de

aur

Costel Zăgan, Elegii bacoviene

Dosarul Secret al 

Comentarii

...

REPLAY BACOVIAN

Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi

copaci să-şi descarce frunzele de pe

internet După nevoi şi anotimp Un

hoit un corb un câmp minat cu mu

şeţel şi iarbă zăpada şi eu corbul

lui Bacovia zburând de la un

cuvânt la altul Luna galbena

serenadă a nopţii abia se-a

ude Ecou somnambul

de romanţă

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

ARIPI DE PLUMB

Zbor

de

aur

Prin

tabelul

lui

Mendeleev

Gri(u)

văratec

Sunt

câţiva

îngeri

în

oraş

Iubito

Şi-un

cârd 

de 

fete

Pe

gardul

dinspre

rai

Costel Zăgan, Elegii bacoviene

TABLOU INDIFERENT

Noaptea

se

adânceşte

în 

mine

Sângele 

luminos

al

soarelui

Îmi

curge

prin

artere

Recit

Plumb

Cu

surâsul

îngheţat

pe 

gura

gropii

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

DOSARUL SECRET AL LUI BACOVIA

Dosarul secret al lui Bacovia

îl scrie ploaia

pe frunze

pe garduri

de drumuri desfundate de melancolie

Pianul cântă răstignit

Do Re Mi Fa

Serenada privighetorii

cheful meu muzical

De-atâta singurătate

nu mai simt nici ploaia

Muzica îmi intră sub piele

Fulger de plumb

postum

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE