Noaptea
se
adânceşte
în
mine
Sângele
luminos
al
soarelui
Îmi
curge
prin
artere
Recit
Plumb
Cu
surâsul
îngheţat
pe
gura
gropii
Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu