Domnule profesor cât mă bucur
că n-ai vrut să fiu un strugur
Să mă stoarcă orişicare
să mă pună în pahare
Să mă soarbă ca pe-un vin
s-ameţească-n veci amin
Şi-am rămas doar o poşircă
pentru tandra mea purcică
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu