DREPTUL DE-A DĂRUI FLORI

Iarba-n rai cum înverzeşte

o aud cu merele neruşinate

sufletu-n cuvinte ca un peşte

aruncat din plasă iar se zbate

Şi se-aud merele neruşinate

rotunjindu-se pe crengi de dor

lumea iar m-a dat pe spate

c-am pândit-o Doamne la izvor

Rotunjindu-se pe crengi de dor

sufletu-n cuvinte ca un peşte

mă învaţă Doamne cum să mor

iarba-n rai cum înverzeşte

O aud cu merele neruşinate

cum se-aruncă-n libertate

Costel Zăgan, CEZEISME II