Iarba-n rai cum înverzeşte
o aud cu merele neruşinate
sufletu-n cuvinte ca un peşte
aruncat din plasă iar se zbate
Şi se-aud merele neruşinate
rotunjindu-se pe crengi de dor
lumea iar m-a dat pe spate
c-am pândit-o Doamne la izvor
Rotunjindu-se pe crengi de dor
sufletu-n cuvinte ca un peşte
mă învaţă Doamne cum să mor
iarba-n rai cum înverzeşte
O aud cu merele neruşinate
cum se-aruncă-n libertate
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu