poem spre toamnă
frunze zgribulite
cad printre versuri
un haiku de-o crizantemă
vă rog frumos
Costel Zăgan, Gogyohka mea
![Fotografia postată de Botoşani, inima mea extremă.](https://scontent-otp1-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-0/p320x320/40143646_268718980619584_8511387139169058816_n.jpg?_nc_cat=0&oh=8ddc6c993e9d6282481372878845cd1c&oe=5BFC8A28)
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu