CE CAUTĂ CERUL PRINTRE STELE

Domnule Emil Cioran

prietene al singurătății mele

îndoială cu chip de golan

cuvintele-s tot mai grele

Prietene al singurătății mele

simt ca și tine libertatea

văd că uneori e pusă pe rele

neștiind care-i jumătatea

Simt ca și tine libertatea

îndoială cu chip de golan

de vorba cătușă am partea

domnule Emil Cioran

Prietene al singurătății mele

înger negru devorat de stele

COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, 1995

SALT CU PARAȘUTA TOAMNEI

 

 Îți mângâi trupul înstelat

parc-aș pregăti o armă

de nu aș fi la tine-n pat

undeva într-o cazarmă

Parc-aș pregăti o armă

la control vine sergentul

cum strigă ia-o e alarmă

uite bombardamentul

La control vine sergentul

de nu aș fi la tine-n pat

strig cade firmamentul

să mângâi trupul înstelat

De parc-aș pregăti o armă

ucid toamna din cazarmă

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

SĂGEATA VIEȚII

Gata de lansare

poetul se dezbracă

care pe care

și artă și arcă

Poetul se dezbracă

poetul se scufundă

sub ceruri parcă

undă sub undă

Poetul se scufundă

care pe care

viața-i o rundă

gata de lansare

Poetul se dezbracă

de moarte parcă

Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL DIN CER

 Numai omul râde

doar omul se roagă

între sfânt și gâde

mi-a sărit o doagă

Doar omul se roagă

numai omul  plânge

bate-n cer o toacă

de lacrimi și sânge

Doar omul plânge

între sfânt și gâde

rătăcit un înger

numai omul râde

Numai omul se roagă

pe a nopții albă placă

Costel Zăgan, CEZEISME II

LIMBA ROMÂNĂ MON AMOUR

Mă trezesc cu ea pe limbă

mă trezesc cu ea în gând

în ea dorul mi se schimbă

fără-a spune un cuvânt

Mă trezesc cu ea în gând

parcă-i pasăre măiastră

mă trezesc în ea visând

stea şi doliu la fereastră

Parcă-i pasăre măiastră

în ea dorul mi se schimbă

a mea lacrimă-i a noastră

mă trezesc cu ea pe limbă

Mă trezesc cu ea visând

nopţi şi zile stele-n gând

Costel Zăgan, Cezeisme II

POEMUL CA DORINȚĂ

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso

să ieşim diseară-ntr-un poem

pentru tine zău steaua mi-am ars-o

doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem

să te fac hiperbolă c-o sărutare

c-un sonet de-amor să te blestem

şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare

pentru tine zău steaua mi-am ars-o

pentr-un amurg de fată mare

vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem

şi cu nume de femeie să te chem

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CONCERT FĂRĂ PĂLĂRIE ÎN RE MINOR

 

CONCERT FĂRĂ PĂLĂRIE ÎN RE MINOR

 De-aud viorile plângând

un clarinet te mai visează

iubita mea în primul rând

să iasă luna stau de pază

Un clarinet te mai visează

concertul ăsta stă să plouă

doar picură rază cu rază

scot din pian pâine și ouă

Concertul ăsta stă să plouă

iubita mea în primul rând

stilou-mi este plin cu rouă

de-aud viorile plângând 

Și-un clarinet te mai visează

în do major rază cu rază

Costel Zăgan, CEZEISME II

CONCERT FĂRĂ PĂLĂRIE ÎN RE MINOR

 De-aud viorile plângând

un clarinet te mai visează

iubita mea în primul rând

să iasă luna stau de pază

Un clarinet te mai visează

concertul ăsta stă să plouă

doar picură rază cu rază

scot din pian pâine și ouă

Concertul ăsta stă să plouă

iubita mea în primul rând

stilou-mi este plin cu rouă

de-aud viorile plângând 

Și-un clarinet te mai visează

în do major rază cu rază

Costel Zăgan, CEZEISME II

LA DISPOZIȚIA NATURII

 

• 
  

Poezia fuge de cuvinte

poezia fuge de tăcere

taci un pas înainte

taci fagure de miere

Poezia fuge de tăcere

poezia fuge de poet

dai tot nimic nu cere

dă-ți gloria mai încet

Poezia fuge de poet

taci un pas înainte

scrii cu luna un sonet

poezia fuge de cuvinte

Poezia fuge de tăcere

scrii soarele ce piere

Costel Zăgan, CEZEISME II

CATALOGUL CLASEI POEȚILOR

 

CATALOGUL CLASEI POEȚILOR

 Cine mă apără de lege

cine mă apără de cine

doar prostul se-nțelege

numai răul cel mai bine

Cine mă apără de cine

cine mă apără de țară

hai la mine măi vecine

că străinii ne-nconjoară

Cine ne apără de țară

doar prostia se-nțelege

numai viața ne omoară

cine ne apără de lege

Cine ne apără de cine

nu te naști nu ai pricine

Costel Zăgan, CEZEISME II

SĂGEATA VIEȚII

Gata de lansare

poetul se dezbracă

care pe care

și artă și arcă

Poetul se dezbracă

poetul se scufundă

sub ceruri parcă

undă sub undă

Poetul se scufundă

care pe care

viața-i o rundă

gata de lansare

Poetul se dezbracă

de moarte parcă

Costel Zăgan, CEZEISME II

SICTIR

Nu mai vrei o firmitură

nu mai vrei pâinea și sarea

poezia iese din natură

România scapără cu marea

Nu mai vrei pâinea și sarea

nu mai vrei nimicuri dragi

ai pornit cu dezmierdarea

n-ai știut în ce te bagi

Nu mai vrei nimicuri dragi

poezia iese din natură

poftim valuri și posmagi

nu mai vrei o firmitură

Nu mai vrei pâinea și sarea

doar Carpații mei și Marea

Costel Zăgan, CEZEISME II

 

Incomensurabila fragilitate

Acest poem nu-l mai suport

dar epitete îi trântesc în față

și-l dau afară ca pe-un mort

și-a bătut doar joc de viață

Ce epitete îi trântesc în față

căci mișel și trântor și duios

metafore a scos la suprafață

însă doar adâncu-i de folos

Căci mișel și trântor și duios

ce-l dau afară ca pe-un mort

ducă-se în rai pe sus pe jos

acest poem nu-l mai suport

Îi trântesc un punct în gură

că n-are naibii nici măsură

Costel Zăgan

METAMORFOZE

Costel Zăgan

În loc de pernă dorm pe-un munte

şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori

când infinitul nu mă mai ascunde

visez năprasnic şi-atunci cobor

Mă învelesc c-o plapumă de nori

mi-e somnul cât istoria de lungă

cu geografia dragostei măsor

eternitatea poate-o să-mi ajungă

Mi-e somnul cât istoria de lungă

când infinitul nu mă mai ascunde

nopţii îi bag iar stelele în strungă

în loc de pernă dorm pe-un munte

Şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori

să-nvăţ tabla înmulţirii doar cu flori

https://www.youtube.com/watch?v=_8yiYOg3UYc

POEMUL PARALEL

Rege numai la toaletă

şi bufon în lumea largă

viaţa lui pare cochetă

şi pe-un sfert întreagă

E bufon în lumea largă

lumea cică într-un gest

cine poate să-nţeleagă

diferenţa parcă-i rest

Lumea cică într-un gest

viaţa lui pare cochetă

se tot prăbuşeşte-n vest

rege doar la toaletă

Şi bufon în lumea largă

versul să nu se spargă

Costel Zăgan, CEZEISME II

 

UN FULGER VĂ ROG

Iar noapte vine c-un oftat

și somnu-ți este parcă iad

și nu mai știi de ești bărbat

sau stele doar din poezie cad

Și somnu-ți este parcă iad

și flăcări iată ai sub coaste

și toată noaptea ești nomad

și vii acasă iarăși de la oaste

Și flăcări parcă ai sub coaste

și nu mai știi de ești bărbat

cuvintele par niște moaște

iar noaptea vine c-un oftat

Și somnu-ți este parcă iad

– totuși cu fulgerul mă rad-

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEZII LA SCOR DE MAIDAN

 POEZII LA SCOR DE MAIDAN

Toată ziua-s pe facebook

din rai unde să mă duc

bate vântul foaia-n dungă

cititorii mă alungă

N-ai concediu eşti nebun

ne-ai făcut carne de tun

suntem ţinta preferată

mai opreşte-te odată

N-ai nevastă nici copii

naiba-n braţe tu ce ţii

nu faci sex nici alte chestii

zău poeţii-s nişte bestii

Toată ziua tura-vura

ne forţează incultura

COSTEL ZĂGAN

PE APA SÂMBETEI

 Luni începe infinitul

marți se cam termină

de nu ți-ai găsit chitul

dai drumul la lumină

Marți se cam termină

miercuri să începi iar

și desaga dacă-i plină

faci din tine un bazar

Miercuri să începi iar

de nu ți-ai găsit chitul

strângi frânghia la par

joi începe infinitul

Însă vineri se termină

căci duminica-i divină

Costel Zăgan, CEZEISME II

TRĂDĂTOAREA

 Precum viața-i și  femeia

viața-i însă ca și moartea

toți închid dar unde-i cheia

să-ți ascunzi de tine partea

Viața-i însă ca și moartea

ca și moartea parcă-i totul

afli dacă deschizi Cartea

ce te-mpinge-n rai cu botul

Ca și moartea parcă-i totul

toți închid dar unde-i cheia

taci și tot nu-ți afli rostul

precum viața-i și femeia

Viața-i totuși ca și moartea

însă-ți afli după după partea

Costel Zăgan, CEZEISME II