POETUL DIN CER

 Numai omul râde

doar omul se roagă

între sfânt și gâde

mi-a sărit o doagă

Doar omul se roagă

numai omul  plânge

bate-n cer o toacă

de lacrimi și sânge

Doar omul plânge

între sfânt și gâde

rătăcit un înger

numai omul râde

Numai omul se roagă

pe a nopții albă placă

Costel Zăgan, CEZEISME II