Numai omul râde
doar omul se roagă
între sfânt și gâde
mi-a sărit o doagă
Doar omul se roagă
numai omul plânge
bate-n cer o toacă
de lacrimi și sânge
Doar omul plânge
între sfânt și gâde
rătăcit un înger
numai omul râde
Numai omul se roagă
pe a nopții albă placă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu