Ajungă-i zilei călătoria ei
și mie veșnic călătorul
să suport anii tot mai grei
având alături totuși dorul
Costel Zăgan
ELEGIE
Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului
în spatele meu istoria și această clipă
care i se adaugă
în față femeia în verde semănând cu neliniștea mea
emuli ai curajului mastodonți spânzurați prin bărăcile
râsului ipocriți voluntari îngrijind rănile publice
la etaj un bufon plângând în singurătate
trec pe străzi ca un Cain cu mâinile
însângerate mut și orb ca dumnezeul acestui veac
refuz toate măștile biletul dus-întors
din jacheta conformistului
dau buzna prin piețele pe unde moartea își face
jocurile de artificii și cei de față albesc de spaimă
nu sunt fericit pesimismul meu a și făcut prozeliți
rătăcesc între mine și mine cu o sabie deasupra
capului blând dezertor prin aburul viziunilor poezia
m-a învățat să fiu mereu singur
trec pe străzi cu o sabie deasupra
capului nimeni nu observă
doar tu inimă: ușă prin care plec și mă întorc
în fiecare seară
Ia poftim te rog pe cruce
cel mai sigur loc din lume
să te lăfăiești un duce
de ceilalți să faci și glume
Cel mai sigur loc din lume
lângă mine sunt tâlharii
la sonete să mă-ndrume
și mai micii și mai marii
Lângă mine sunt tâlharii
răni bijuterii le-oi duce
cruce să mi-o roadă carii
regele lumii-i pe cruce
Cel mai sigur loc din lume
mai sunt locuri hai pe bune
Costel Zăgan, CEZEISME II
Trag cu urechea
la
intrarea în scenă
a lui Daniel Corbu
când
unii scriu
cu
mâinile spălate
la
robinetul însângerat
al
amurgului
brusc
încep să cadă
stele de cauciuc
pe
străzile colbuite
ale copilăriei
cărturar
cărturar
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Ţăranul seamănă soarele - Costel Zăgan
În fiecare dimineaţă a istoriei
Cu ochii plini de înţelepciune
cu mâinile bătătorite de speranţă
cu sufletul brăzdat de jerfe
cu umerii iluminaţi de izvoare
Ţăranul pune în brazdă
sămânţa luminii
Le paysan sème le soleil
Chaque matin de l'histoire
Les yeux brillants d'intelligence
Les mains calleuses d'espoir
L'âme crevassée de sacrifices
Les épaules illuminées par les sources
Le paysan dépose dans son sillon
La semence de la lumière
Nimeni nu-l cunoaște
nici el nu bănuiește nimic
uneori
însă
îmi spionează nașterea
alteori moartea
în rest
ne certăm
de la femei
nu cedăm decât cuvinte
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
POEM DE CIRCULAȚIE
Retenție retenție
iași
un polițist
o mașină
încercând
să
ocolească
istoria
pe la
spate
O
altă
mașină
intră-n
depășire
Stop
Amendă
Întotdeauna
Justiția
vine
la
spartul
târgului
La mulți ani
că
Banii
achită
greșeala
Cui
pe cui
se
scoate
Pe
dreapta
Costel Zăgan, Ode gingașe
Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan
