Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se crede o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învaţă să se nască
Poetul este sinucigaşul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăieşte ciugulind mister
Poetul nu-i pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici în retină
doar uneori mai plânge de cântec
şi-atunci se face iarăşi lumină
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu