luni, 7 martie 2022

DE LA ALFA LA OMEGA


Ce fără margini încântare


ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut


Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul


Femeia-ncepe cu sfârşitul

ce taină revărsată-n mare

doar răsăritul şi-asfinţitul

cea mai pură întâmplare


Ce cântec fără de-nceput

ce rai de unde-ai re-născut


Costel Zăgan, CEZEISME II



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE