LERMONTOV

 CĂTRE***

Zadarnicile griji le lasă,

De-apuse zile nu-ntreba;

Nimic din zarea lor cețoasă

Nu va spori iubirea ta!

Iubești - o cred; pe cine-anume?

Zadarnic un răspuns aș vrea,

Căci m-ar durea să afli cum e,

Ce vană, tristă-i viața mea.

Și n-am să tulbur, o, copilă,

Lumina-ți; tăinui-voi, dar,

Că nu sunt vrednic, vai, de milă,

Că toate fără sens îmi par;

Că tot ce-am prețuit, căință,

E-acum; că-n loc de bucurii,

Azi numai cruda suferință

Ca pe-un tovarăș o-ndrăgii.

De-mi ceri, dau viața mea întreagă

Pe-alinătorul tău cuvânt;

Dar să lăsăm trecutul, dragă,

Eu chinurile-mi nu le vând.