ELEGIE
Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului
în spatele meu istoria și această clipă
care i se adaugă
în față femeia în verde semănând cu neliniștea mea
emuli ai curajului mastodonți spânzurați prin bărăcile
râsului ipocriți voluntari îngrijind rănile publice
la etaj un bufon plângând în singurătate
trec pe străzi ca un Cain cu mâinile
însângerate mut și orb ca dumnezeul acestui veac
refuz toate măștile biletul dus-întors
din jacheta conformistului
dau buzna prin piețele pe unde moartea își face
jocurile de artificii și cei de față albesc de spaimă
nu sunt fericit pesimismul meu a și făcut prozeliți
rătăcesc între mine și mine cu o sabie deasupra
capului blând dezertor prin aburul viziunilor poezia
m-a învățat să fiu mereu singur
trec pe străzi cu o sabie deasupra
capului nimeni nu observă
doar tu inimă: ușă prin care plec și mă întorc
în fiecare seară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu