TĂCEREA DINTRE BUZE

Privighetoarea îmi deschide pumnul

risipindu-se Doamne ca fumul

înroşindu-mi gura ca la puşcă

când tăcerea sufletul i-l muşcă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FOC DULCE-AMAR

Pieptul meu e un vulcan

mâna poate un gheţar

tot ce am pierdut un an

câştig Doamne în zadar

Mâna-i poate un gheţar

te-o fi căutând pe tine

te găseşte tot mai rar

nici la rău şi nici la bine

Mă mai caută pe mine

tot ce am pierdut un an

însă-n următorul vine

pieptul meu ca un vulcan

Mâna mea ca un gheţar

într-o mare de amar

Costel Zăgan, CEZEISME II

INSTIGARE LA DOR

Costel Zăgan

Poeme infracţionale

Iubito

numai

tu
ştii

ştii

Cum

se

dezbracă

oglinda

Lacrimă

după

lacrimă

EREZIA LUI NU (2)

Toată ziua lumea -i cu ochii şi urechile

pe mine Să nu care cumva să sar gar

dul condiţiei umane Să nu care cumva

să tac mai tare decât ceilalţi Să nu care
cumva una Să nu care cumva cealaltă
Însă eu îmi văd liniştit de treabă
În ferma mea de cuvinte şi fantome
Şi nu mă pot abţine

Şi noaptea-s fericit că-s român 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

ASUMARE EROTICĂ

Bărbăteşte, recunosc :

Slăbiciunea mea-i femeia !

Dar, ca un parfum de mosc,

Îmi asum şi treaba-ceea..

Costel Zăgan, Epigrame disponibile

EREZIA LUI NU (1)

Toată ziua lumea -i cu ochii şi urechile

pe mine Să nu care cumva să sar gar

dul condiţiei umane Să nu care cumva

să tac mai tare decât ceilalţi Însă eu îmi

văd liniştit de treabă În ferma mea de cu

vinte Şi toată ziua-s fericit că-s român

Nu mă pot abţine 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

RETORICA LUI DRACULA

Şi-acum

pentru

posteritate

Copii

Pe locuri

fiţi

gata

START

Costel Zăgan, Ode gingaşe 

Maxiom-ul ales

de Costel Zăgan   Permalink ( 0 comentarii )

Fav

Sterge

EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda poetului una câte una
Lumina însă rămâne la o distanţă apreciabilă cu sufletul liber
Totuşi ar fi mai bine să verificaţi la prima oră
După aceea ochelarii aparenţei îşi încep travaliul cotidian
Iar cine se scoală dis-de-dimineaţă
Ajunge primul în ultimul cer
Nu mai insistaţi
Dumnezeu e pretutindeni
Unde omul nu şi-a pus piciorul infinit

EREZII DE-O CLIPĂ

BATISCAF

I-auzi ia i-auzi ia

latră Doamne şi moartea

câinii-n Basarabia

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

Sleepless nights are working days of the poet. Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Sleepless nights are working days of the poet. Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Although silence is gold, it does not cost anything. (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Although silence is gold, it does not cost anything. (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Do not complain anymore: in Romania too, the number of... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Do not complain anymore: in Romania too, the number of... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Some are living dreaming, some other are just dreaming... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Some are living dreaming, some other are just dreaming... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

I am affected by immortality: I will be over it! Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

I am affected by immortality: I will be over it! Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Poor, but poet. Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Poor, but poet. Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

VÂNĂTORUL DE NINSORI

O nemuritor de foame

n-ai ce face-i şansa ta

lacrimă la două mame

râzi ca să le poţi uita

N-ai ce face-i şansa ta

înc-o dată nu mai sângeri

râzi căci vine lăcrima

şi-ţi atacă un pui de înger

Înc-o dată să mai sângeri

lacrimă la două mame

trup şi suflet în răsfrângeri

vai  nemuritor de foame

N-ai ce face-i şansa ta

să vorbeşti când vei tăcea

Costel Zăgan, CEZEISME II

CAPCANA PEISAJULUI INTERIOR

La umbra femeilor în floare

ameţitorul surâs al dimineţii

un trandafir gata să zboare

dincolo de marginile vieţii

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Confluente Literare : DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47)

Confluente Literare : DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47): Confluente Literare : DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47)

REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ

Costel Zăgan , Cezeisme II

Erai înger de zăpadă

ori o flacără-ngheţată

din cer fulgii stau să cadă

să te nască-nc-o dată

Ca pe-o flacără-ngheţată

ochii mei te şlefuiesc

de lumina ta se-mbată

şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc

lacrimă gata să cadă

dintr-un ochi neomenesc

cade-un înger de zăpadă

Flacără înlăcrimată

ninsoare mugur de fată

GHEŢAR

Văd totul dragoste din ce în ce mai clar

Costel Zăgan, Universuri paralele

AUTO-STOP-SERVICE

Tandră doamnă ca şi floarea

ca şi floarea de salcâm

ai umplut cu tine zarea

mi-ai oprit steaua din drum

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DOINĂ MUTĂ

Vom supravieţui chiar dacă
nu vă convine-această placă

Tectonică deasupra sunt Carpaţii
şi Dunărea şi Marea domnilor şi fraţii

Toţi şi toate rană publică lângă rană
aceasta-i domnilor condiţia umană

Ştim că de noi depinde totul
vom supravieţui nu punem botul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

Cerc literar Costel Zãgan, Poezie: TAXA PE DUMNEZEU

Cerc literar Costel Zãgan, Poezie: TAXA PE DUMNEZEU

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...

Burn everything, and the fire will explain you... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Burn everything, and the fire will explain you... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Some live dreaming, others are dreaming that they live. (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Some live dreaming, others are dreaming that they live. (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

With Adam, the word came into the world. Eve invented... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

With Adam, the word came into the world. Eve invented... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

I recognize only one master: The destiny! Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

I recognize only one master: The destiny! Inventeme (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Childish, the mind taught me all the stupid things from... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Childish, the mind taught me all the stupid things from... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Ihave acomplished my ideals: I my own farm of words!... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Ihave acomplished my ideals: I my own farm of words!... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

FERICIŢI CEI SĂRACI CU FERICIREA

Poftim 

cine-si asumă
riscul de-a fi trist
acum
când
toamna pare singura sansă
ăla eu ăla eu ăla eu
De exemplu
tu
cel ca un măr înflorit
CE TRISTEŢE NE PROPUI
PENTRU
ASTĂZI
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

Francis Goya - Nostalgia

www.youtube.com

This post is edited by Andreea(oceanflower1) STOP the video and CLICK this link for STEREO sound and HIGHER picture clarity http://www.youtube.com/watch?v=3F...

EPIFANIE

Dragostea deschide poemul
brusc cititorii sar în picioare
blestemul iubirii blestemul
să scrii cerându-ţi iertare

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ÎNDRĂGOSTIT LA DRUMUL MARE

 

Că poftesc la trupul tău 

şi-am ieşit la drumul mare 

dar îţi spun iubito zău 

am doar stele-n buzunare 

Am ieşit la drumul mare 

am cosit şi-un lan de astre 

dar nu m-am atins de soare 

nici de zările albastre 

Am cosit şi-un lan de astre 

dar îţi spun iubito zău 

astea-s patimile noastre 

eu poftesc la trupul tău 

Şi-am ieşit la drumul mare 

ca să-ţi fur o sărutare 

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

TEST LA PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE (O CIORNĂ)

Oare genunchii n-au habar

de Strâmtoarea Gibraltar

de cântă ca doi nebuni

ascunzând parcă minuni

Oare sânii ştiu prea multe

de nu mai vor să te-asculte

şi ziua-n amiaza mare

se rotesc vai după soare

Oare coapsele-s nebune

cântec straniu duc în strune

când cerul îşi lasă brazda

şi pe stânga şi pe dreapta

Noapte unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Costel Zăgan , Poeme de-aprins noaptea

1

EREZIE ÎN PRIMĂ AUDIŢIE

Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place

 HORA UNIRII şi-o savurez de la un 

poem distanţă Repet vă citesc pe toţi 

fără niciun fel de discriminare Şi uite-aşa

cel mai frumos poem din lume le-mpinge-n

sus şi pe celelalte Conform principiului SH

Dacă n-ai nimic de scris cântă 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII

Vai numai singurătate te poate face

mai puternic În zori toate stelele se

întorc în ograda poetului una câte 

una Lumina însă rămâne la o distanţă

apreciabilă cu sufletul liber Totuşi ar fi

mai bine să verificaţi la prima oră După

aceea ochelarii aparenţei îşi încep 

travaliul cotidian Iar cine se scoală 

dis-de-dimineaţă Ajunge primul în 

ultimul cer Nu mai insistaţi Dumnezeu

e pretutindeni Unde omul nu şi-a pus

piciorul infinit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

IREAL ITINERANT

Dezbracă teii de floare

trupul tău prea ireal

trupul tău de fată mare

înflorind pe-al nopţii val 

Trupul tău prea ireal

care totuşi parcă este

nufăr tragic tras la mal

dintr-o magică poveste 

Care totuşi parcă este

trupul tău de fată mare

pe pământ ultima veste

dezbracă teii de floare 

Trupul tău ca o poveste

care nu-i atunci când este 

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CIMITIRUL BUNEI SPERANŢE

Costel Zăgan, Cezeisme, 2008

Destinul chiar mă ştie pe de rost

eu însă nu-mi cunosc trecutul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

dar Iuda la amândoi le dă sărutul

Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul

prin viaţă trec ca trandafirul

în zori sub rouă fac pe-a mutul

iar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

o zi îmi duc pe umeri cimitirul

şi-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul

şi Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul

MAI TANDRU CA FLOAREA DE SALCÂM

Poate

nu

m-ai fi

înnebunit

De

n-aş fi

fost

deja

Nebun

de

dragoste

Urâto

Costel Zăgan , Ode gingaşe

ABSOLUT ÎN RE MINOR

Poate
că
dragostea

Dragostea
nu-i
decât
un
mister

Mai dulce
ca
mierea
focului

Mai
tare
ca
moartea

Iată
cu
lumina lacrimii
îi scriu

Numele
de
taină

Şi
lucrurile

Toate lucrurile

încep
să cânte

Să cânte
în
verde

În
verde minor

Verde
pe
înţelesul
tuturor

Costel Zăgan , Poeme infracţionale

SIMFONIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE

3

Costel Zăgan, CEZEISME II

Lumea cântă libertatea
tăcerea pe toţi ne-adună
vrând din nemurire partea
noi visăm Limba Română

Tăcerea pe toţi ne-adună
în zadar e sufletul rebel
cine trece zău o să rămână
visul ne vorbeşte numai el

În zadar e sufletul rebel
vrând din nemurire partea
n-ar putea trăi altfel
lumea cântă libertatea

Poezia când mă-nstrună
Dumnezeu vorbeşte în română

RUGĂ 99-00-01

Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
şi ca de când
sunt

N-am fost niciodată

Dar
Doamne

Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
şi astăzi

Şi nu mă du
în ispita singurătăţii
singurătăţilor

Şi mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie

Precum iert şi eu
prietenilor mei
toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte
de mine însumi

Lăsându-mi
o Doamne
şi iubita
şi dragostea
şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia
fără de margini
şi cu epicentrul
în fiecare
cuvânt

Apoi
din
cenuşa
poemului divin

Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin

Atât
întreabă
focul din cuvânt

Atât
răspund
tăcerile arzând



Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

TOTUŞI

Vai amintire fir-ar să fie
unde-i uşa spre copilărie

Costel Zăgan, Distihuri rebele

MIJLOC DE LOCOMOŢIE

Foaie verde foaie lată

ce-aş începe încă-o dată

Să-mi iau viaţa în răspăr

poate dau de adevăr

Şi să fac un compromis

doar cu mine-aşa în vis

Să n-o iau către frumos

decât dragoste pe jos

Către iarba de acasă

eu şi doina cea duioasă

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

MONOGRAFIA UNEI LACRIMI DE POET

Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte

şi m-apuc singurătăţi de gât

mi se zbate viaţa ca un peşte

în oceanul clipei cel urât

Iar m-apuc singurătăţi de gât

fac amor necazuri cu nevoi

cerul saltă luna sus pe rât

şi-o aruncă iarăşi în noroi

Fac amor necazuri şi nevoi

mi se zbate viaţa ca un peşte

Doamne trag la carul cel cu boi

şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte

Când m-apuc singurătăţi de gât

fiindcă Te iubesc şi-atât

Costel Zăgan, CEZEISME II

Aleksandra K. Nowak _____Open ArtGroup__@

DOINĂ MUTĂ

Vom supravieţui chiar dacă

nu vă convine-această placă

Tectonică deasupra mi-s Carpaţii

şi Dunărea şi Marea domnilor şi fraţii

 · 

Rană sărmană lângă rană

aceasta-i pentru noi condiţia umană

O ştim de noi depinde parcă totul

vom supravieţui închideţi vă rog botul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

MONOGRAFIA UNEI LACRIMI

Costel Zăgan, CEZEISME II

Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte

şi m-apuc singurătăţi de gât

mi se zbate viaţa ca un peşte

în oceanul clipei cel urât

Iar m-apuc singurătăţi de gât

fac amor necazuri cu nevoi

cerul saltă luna sus pe rât

şi-o aruncă iarăşi în noroi

Fac amor necazuri şi nevoi

mi se zbate viaţa ca un peşte

Doamne trag la carul cel cu boi

şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte

Când m-apuc singurătăţi de gât

fiindcă Te iubesc şi-atât

INSOMNII SPONTANE

Costel Zăgan , Hiperbole blitz (2005)

Nu ştiu de ce te iubesc
deşi Einstein
este
egal
cu
mc
pătrat

C-un
singur
sărut

Se
poate
face
rost

De-o
primăvară
ultravioletă

N-am terminat
de semănat
şi
se-aud
deja

Stele
răsărind
în
urma
mea

GARDEROBA POETULUI

Din nori mi-am croit o haină

din câmpie pantaloni

şi mi-am tras pe ochi o taină

încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni

şi din munţi ehei centură

şi cum dinţii-mi sunt afoni

câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură

peste ochi colea o taină

bănuind că moartea-i dură

mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc

mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II

DRAGOSTEA SCAPĂRĂ

Când noi tratăm de la flacără la flacără

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR EMINESCIENE

Doamne dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o iartă-ne pre toţi care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toţi care murim cântând
mereu ne ispiteşte destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt
acest poem s-a-nroşit spre apus

Şi Doamne-abia-l mai suport
când ţipă că-i mort

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

INSTIGARE LA DOR

Iubito

numai

tu

ştii

Cum

se

dezbracă

oglinda

Lacrimă

după

lacrimă

Costel Zăgan , Poeme infracţionale

SPLENDIDA SERATA A TUTTI..!!!!!