Privighetoarea îmi deschide pumnul
risipindu-se Doamne ca fumul
înroşindu-mi gura ca la puşcă
când tăcerea sufletul i-l muşcă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva... -
*** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu