Privighetoarea îmi deschide pumnul
risipindu-se Doamne ca fumul
înroşindu-mi gura ca la puşcă
când tăcerea sufletul i-l muşcă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
INVENTEME
***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul! Costel
-
Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu