Privighetoarea îmi deschide pumnul
risipindu-se Doamne ca fumul
înroşindu-mi gura ca la puşcă
când tăcerea sufletul i-l muşcă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu