vineri, 2 noiembrie 2012

VOLUPTATE ÎNTRE DOUĂ CERURI



Mă târăsc spre cer
Doamne ca un vierme
ce-a ieşit din măr
într-o altă vreme

Doamne ca un vierme
îmi pândesc destinul
doar el nu se teme
c-o să-i fur seninul

Îmi pândesc destinul
ce-a fugit din măr
eludând declinul
mă târăsc spre cer

Doamne ca un vierme
atras de extreme

Costel Zăgan, CEZEISME II
la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

(GOGYOHKA MEA)

 viii spun mereu despre morți numai bine morții însă nu spun nimic dar tăcerea lor se-aude de la o poștă Costel Zăgan  

  • PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ
    Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
  • ECONOMIE 2
     Minime la maximum Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
  • TRAIECTORII FRAGILE, 2018
     COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...