Singurătatea mă rupe-n bucăți
singurătatea nu mă lasă întreg
ție însuți prietene o dată dă-ți
dreptatea cu care să te înțeleg
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu