vineri, 4 decembrie 2015

CTITORIND SOARELE OMENIEI

Motto: ”Vreme trece, vreme vine.”

Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ține

Și frunte lângă inimi
și inimi lângă frunte
noi sus vom ține gândul
mai sus decât un munte

Și muntele e-o treaptă
și noi suntem un munte
 florile ne ard sub pleoape
 ochii-n rouă știu să cânte

Iar durerea-i prea adâncă
 nu mai vrea din gând să iasă
hai să facem visul stâncă
și din lumină omului mireasă

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I