sâmbătă, 19 decembrie 2015

COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI

Nouraș zăpadă-n dungi
iarnă dragă când ajungi
dusă-i frunza de prin vii
pe la noi de ce nu vii

Stele cad în Bethleem 
să nu cadă toți mă tem
și-or veni colindătorii
când s-or naște visătorii

Dumnezeu poate-a crescut
și ne-o ține de urât
ca să dea în noi cu fulgi
nouraș zăpadă-ș dungi

Tu-mi știi pasul pe de rost
iarnă dragă unde-ai fost

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I