Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți
în sus Nu lipsește niciun înger
Deși nu mai contează Nici eu nu știu
cine sunt De unde vin Și încotro
mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc
Însă poezia celorlalți îmi ocupă
tot timpul Jocul de-a fericirea
O po sibilă definiție a vieții
Sau a morții Un poem cu care te
ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț
Coboară noapte Patul lui Procust
te așteaptă Și n-
AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI
NICIODATĂ
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu