EREZIA CA ARTĂ POETICĂ

 Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți

 în sus Nu lipsește niciun înger 

Deși nu mai contează Nici eu nu știu

 cine sunt De unde vin Și încotro

 mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc

 Însă poezia celorlalți îmi ocupă

 tot timpul Jocul de-a fericirea 

O po sibilă definiție a vieții

 Sau a morții Un poem cu care te 

ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț

 Coboară noapte Patul lui Procust

 te așteaptă Și n-

AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI

 NICIODATĂ

 Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II