duminică, 20 ianuarie 2019

EMIGRANTUL COPILĂRIEI

Dorm ca pietrele în râu
umbra-i pe o stâncă
vultur aş fi vrut să fiu
noaptea-i mai adâncă

Umbra-i pe o stâncă
evitând cacofonia
epitetul are brâncă
mă rog şi mândria

Evitând cacofonia
vultur aş fi vrut să fiu
aceasta nu-i copilăria
visez ca pietrele în râu

Capul pe o stâncă
restul parcă-n luncă

Costel Zăgan, CEZEISME II


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE