vineri, 4 ianuarie 2019

TAC ÎN VERSURILE IERNII

Mă doare dacă mă trezesc
mă doare şi dacă adorm
mă doare dacă (te) visez
mă doare dragoste enorm

Mă doare şi dacă adorm
mă doare pe stomacul gol
mă doare pustia fără mine
şi dacă îngerii îmi dau ocol

Mă doare pe stomacul gol
mă doare gustul fericirii
mă doare patul visător
lalelele şi trandafirii

Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE