Doamne ce paşi trişti de poveste
Emil Brumaru totuşi nu mai este
a lunecat în cer vai pe ultimul fulg
înger negru din cuvinte îmi smulg
Costel Zăgan
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu