De ce se supără unii pe Eminescu
Că nu mai scriu scrisori îi înţeleg
Poate au luat note proaste la română
Zic şi eu nu dau cu parul
Acum Eminescu-i la liber
Fiecare ia sau nu ia
cât poate duce
Nimic în plus
Eu cred
că
sufletul poporului român
s-a mutat în poezie
Tu-i trandafirul
şi laleaua
cui te-a făcut
cititorule
ascuns printre nămeţii
acestei foi albe
ca o fată mare
din trecutul nu prea îndepărtat totuşi
Hai c-am dat-o şi eu pe proza
roz-bon-bon
a irealităţii
a irealităţii
şi începe lumea să se scoale
Şi este treabă
Hai
Noapte bună zăpadă
Şi vise plăcute
Domnule Eminescu
oriunde te-ai afla
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu