EREZIA VEŞNICULUI ÎNDRĂGOSTIT

Costel Zăgan,

Avea înălţimea unei flăcări Şi

ochii ca nişte cărbuni aprinşi

De-mi sfârâiau călcâiele De

câte ori o visam Că nici ziua

nu mă puteam abţine De-am

ajuns să mă arate lumea cu de

getul înroşit Mamă nenea este

îndrăgostit Toată ziua îi ies fu

muri din cap

EREZII DE-O CLIPĂ