marți, 7 iunie 2022

 EREZIA VEŞNICULUI ÎNDRĂGOSTIT

Costel Zăgan,
Avea înălţimea unei flăcări Şi
ochii ca nişte cărbuni aprinşi
De-mi sfârâiau călcâiele De
câte ori o visam Că nici ziua
nu mă puteam abţine De-am
ajuns să mă arate lumea cu de
getul înroşit Mamă nenea este
îndrăgostit Toată ziua îi ies fu
muri din cap
EREZII DE-O CLIPĂ
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE